marți, 25 august 2009

Si seara deabia incepe...

Usa de la lift se deschise si Marga pasii in holul blocului. Usa de la apartamentul doamnei Corbu era larg deschisa iar in mijlocul ei statea Angel. Cand o vazu pe Marga, acesta se intoarse si pasi inauntru, fluturandu-si coada in semn de invitatie.
- Doamna Corbu...usa era deschisa si am intrat... Doamna Corbu...sunteti acasa?
Marga parasi holul apartamentului si intra in sufragerie. Lipsa proprietarei ii creea o senzatie tare neplacuta si un gol imens in stomac. "Oare unde o fi femeia asta? Usa deschisa...ea nu raspunde... Sper ca nu a patit ceva..."
- Buna draga mea! Aoleu, te-am speriat. Scuze, impachetam niste lucruri in graba si eram concentrata pe ce fac. Nu te-am auzit intrand.
- Saru' mana. Nu-i nimic. Am strigat si cand am vazut ca nu raspundeti mi-am facut griji... Dar ce impachetati? Ca vad ca a-ti umplut doua valize deja. Plecati in vacanta?!?
- A, nu... Ma mut!
- Va mutati???
- De fapt, ne mutam. Si eu si tu si Angel. Ceea ce s-a intamplat aici nu a trecut neobservat in randurile Companionilor Intunecati. E foarte probabil sa trimita alti asasini in seara asta si crede-ma de data asta or sa vina mai bine pregatiti. Am avut noroc ca nu se asteptau sa apari tu. De fapt ei credeau ca eu sunt tu. Offf, ma uit la tine si vad ca nu mai pricepi nimic. Lasa, povestim la o cana cu ceai. Acum mergi la tine si strange strictul necesar. Intr-o ora vine o masina sa ne ia.
- In regula. Ma duc sa strang cate ceva...
- Vezi sa iei cu tine ghiveciul de pe geamul din bucatarie, vaza din sufragerie si cutia cu betisoare de urechi din baie...
- Mi-e teama si sa intreb de ce...asa ca nu o sa o fac acum...intreb la ceai...
Intr-o ora, amandoua erau gata de drum. Cu o valiza intr-o mana, cu ghiveciul la sub brat si cu o cusca in care statea Angel in cealalta mana, Marga cobora treptele din fata blocului. Chiar in momentul acela o masina opri in fata ei. Din ea coborara doi tineri solizi imbracati de strada. Unul din ei se apropie de ele si intreba aproape soptit:
- Doamna Corbu si domnisoara Cosasu?
- Da...
- Va rog sa poftiti in masina. Da-ti-mi bagajele si urcati.
Batrana se sui in fata langa sofer iar Marga pe bancheta din spate langa cel care le ajutase cu bagajele.
- Nu avem mult de mers. In 10 minute suntem acolo. Sper sa va placa noua casa. Pentru siguranta dumneavostra, Ministerul a decis sa locuiti impreuna intr-o vila la marginea orasului. De azi inainte, doamna Corbu va fi bunica dumneavoastra domnisoara Cosasu. Aveti un dosar pe masa din bucatarie cu noi instructiuni.
Telefonul Margai incepu sa sune. Se uita la ceas si vazu ca era 6 fix. "Auci, asta e sigur Paul. Ce-i zic? Nu pot sa vorbesc acum cu el..." Se intoarse spre tanarul din dreapta ei si zise:
- Fa ca dusul! Te rog...
Tanarul paru putin contrariat, dar se supuse incercand sa imite cat de bine putea apa susurand.
- Alo, lasa-ma sa ghicesc...Paul...
- Da, m-ai prins. Uite ce vroi...
- Paul scuza-ma dar sunt in dus si nu te aud prea bine. Poti sa ma suni in 15 minute?
- Sigur...dus placut! Ne auzim in 15 minute.
- Ok. Merci. Pa.
Vadit jenata, se intoarse iar spre tanarul din dreapta ei:
- Multumesc. Poti sa te opresti acum.

duminică, 23 august 2009

Stop cardiac si film...

-Te-ai descurcat de minune, Marga. Sincer mi-ai intrecut asteptarile. Nici o ezitare, nici o greseala... parca ai face asta de ani de zile. Rar lucru la un rezident.
-Multumesc domnule Doctor Tomescu...
-Andrei. Pana trecem de usile alea sunt Andrei, ai uitat?
- Ati..ai...spus in sala esti Andrei...am iesit din sala si am crezut ca...
- Ok, scuze...in blocul operator sunt Andrei. Hai fugi si te spala si apoi mergi in treaba ta. Azi nu mai operam nimic. A, s-ar putea sa te caute Paul...mi-a soptit o asistenta ca il interesa cat mai dureaza operatia...si cu mine nu are treaba...daca intelegi ce vreau sa zic...
Andrei ii facu cu ochiul Margai si incepu sa isi dea jos halatul de sala si sa se spele pe maini. Marga ii urma exemplul si dupa ce isi lua la revedere de la el se indrepta spre lift pentru a se duce pe sectie. Nu ca ar mai fi avut treaba pe acolo...dar incoltise ceva in ea cand ii pomenise Andrei de Paul. Oare asa o fi? Pentru ea intrebase? "Si liftul asta care nu mai vine... Marga pe scari cu tine ca nu iti prinde rau exercitiul!"
Pe sectie era forfota mare. Asistentele alergau in toate partile, medicul de garda se indrepta grabit spre un salon cu defibrilatorul dupa el, iar infirmierele se chinuiau sa prinda un lift.
Marga se repezi spre salonul cu pricina si ajunsa in usa il vazu pe doctorul de garda cum defibrila un pacient asistat de Paul. Isi dadu seama ca ceva nu merese bine dupa operatie si ca pacientul facuse un stop cardiac. Rasufla oarecum usurata sa vada ca nu era pacientul lor. Un brancardier o ruga sa se dea la o parte din usa si ea executa mecanic. Era uimita de detasarea cu care se uita la intreaga scena. Brancardierul muta pacientul pe targa si insotit de medic si de asistenta porni in viteza spre lift. Cu siguranta il duceau in sectia de reanimare. Marga se trezi deabia cand il vazu pe Paul ca trece pe langa ea.
- M-ai cautat? il intreba ea.
- Nu stiu, se poate...scuze nu am timp acum...vorbim cand ma intorc din reanimare.
"Ok, cat de proasta sa fiu sa ma gasesc sa fac conversatie acum. Pacientul moare pe targa si mie imi arde de flirturi. Ma duc sa completez in dosar protocolul operator si apoi plec acasa. Inca mai am lucruri de lamurit cu doamna Corbu."
Marga deschise usa salii de raport pregatita sa se indrepte spre lift cand dadu nas in nas cu Paul.
- Hei, mai esti inca aici?!? Ce bine. Vroiam sa vorbesc ceva cu tine dar am fost prins cu toata nebunia asta si imi era teama ca ai plecat deja.
- Am mai avut de scris ceva. S-a intamplat ceva?
- A, nu, nimic de genul asta. Vroiam sa te intreb daca nu ai vrea sa iesim la un film in seara asta. cred ca ne-ar prinde bine amandurora, dupa ziua de azi...
- Wow, nu stiu ce sa zic...
- E ok daca nu vrei... probabil ai alt program... am zis si eu sa intreb...
- Stai, ho... N-am zis ca nu merg. Vroiam sa zic ca m-ai luat prin surprindere. Te-ai gandit si la ce film? Sau la ce ora?
- Pai ma gandeam sa mergem la o comedie undeva pe la 7-8. N-am apucat sa ma uit la ce filme sunt. Era doar o idee inca.
- Ok. Hai la 8 sa apuc sa ajung si eu acasa sa ma spal si sa ma schimb. Cat despre film...ma las pe mana ta. Mi-a venit liftul. Ne auzim la 6 la un telefon sa imi zici ce si cum...
- Perfect, doar ca nu am numarul tau...
- Uita-te in condica de prezenta. Langa nume e trecut si numarul de mobil pentru cazuri de urgenta.
Si usa de la lift se inchise fara zgomot.

miercuri, 19 august 2009

10 minute si 30 de secunde

Bisturiu si Paul stateau rezenati de zidul holului si discutau ceva in timp ce isi sorbeau tacticosi cafelele, Morfina se sfatuia cu Anca Brailescu cum sa abordeze urmatorul caz, iar Andrei Tomescu, chirurgul la care fusese repartizata Marga tocmai ce iesea zambind larg din cabinetul domnului Profesor Sutaru.
- Buna dimineata Marga. Dupa cum sti eu sunt doctorul Andrei Tomescu. Domnul doctor Tomescu in afara salii si Andrei in sala. Sper ca ai manacat si ai baut bine de dimineata. Intram primul timp in sala 3 si o sa dureze ceva. Ti-am lasat doasrul pe masa din sala de rapot. Ai 10 minute sa il citesti. Ne vedem in 10 minute si 30 de secunde la lift.
- Buna dimineata And...Domnule doctor Tomescu...in 10 si 30, da... ingana Marga si se indrepta fastacita spre sala de raport. "Era sa ii zic Andrei...si mi-a zis clar ca in afara salii e Domnul Doctor Tomescu...si faza cu si 30 de secunde...o face misto de mine sau e asa maniac...ma prind pe parcurs...acum sa ma uit pe dosar ca mai am doar opt minute si 17 pana sa ajung la lfit" isi zise in gand si pufni usor in ras.
"Epiderm de aspect normal...aritmie cardiaca...murmur ventricular...72 de ani...Paul care intra pe usa...diabet...e dragut...cadere de la acelasi nivel...l-as invita la o cafea dar e prea devreme...traumatism cranian usor...si oricum trebuie sa intru in sala...traumatism vertebro-medular la nivel C6-C7...Paul cel frumos...Paul cel frumos...Margai ii place de Paul...Margai ii place de Paul...la dracu Marga, revino-ti...nu esti o pustoaica de 18 ani...plus ca numai de cafea nu iti arde tie acum..."
Piu-piu-piu-piu...
- Asta nu e alarma de la telefonul tau Marga?
- Care, ce...a, da...alarma...nici nu stiu cand am setat-o...da...sa imi aduc aminte ceva cred...Aoleu, alarma... Mai am 10 secunde sa ajung la lift...
De pe hol se auzea vocea doctorului Tomescu:
- 8,7,6,5,4,3...
-2,1, am ajuns, rosti mai mult gafaind Marga.
Si in acelasi timp liftul facu un "ding" puternic semn ca a ajuns si el la timp.

luni, 17 august 2009

Lectia de istorie

- Bun... incearca sa faci abstractie de tot ce stii despre minister si despre lumea de dincolo pentru ca acum 4507 ani lucrurile nu stateau de loc asa. Atunci lumea de dincolo era impartita in bine si rau, in Iad si Rai. Fiecare din cele doua parti avea un lider care era reales odata la 1000 de ani. Pamantenii ii stiau sub un nume generic: Dumnezeu pentru Rai si Satana pentru Iad. Era mai comod asa. Iadul si Raiul erau mereu in razboi si se luptau mai ales pentru sufletele celor plecati dintre cei vii. Iadul cauta pacate fiecarui suflet si incerca sa le incarcereze pe vecie in cazane cu smoala fierbinte pe cand raiul promova ideea ca orice om se poate schimba si isi poate remedia pacatele in alta viata. Lupta asta a inceput atunci cand Cain, fiul lui Adam si al Evei l-a ucis cu sange rece pe fratele sau Abel. Sufletul lui Cain a fost miza primei dispute. Pe vremea aia insa totul se rezolva mult mai simplu. Fiecare facea o lista cu lucruri bune si cu lucruri rele pe care le faptuise persoana respectiva in viata, se adunau si unde erau mai multe acolo mergea. Bun in Rai-rau in Iad. Simplu...
Marga, care statuse pana acum si ascultase chircita intr-un fotoliu nu mai putu sa se abtina si o intrerupse pe batrana:
- Pai si cum de nu scrie nimic despre asta in nici o carte de istorie? Am citit sute si nu exista nici macar o referire...
- Ajungem si acolo, draga mea...rabdare... Unde ramasesem?
- La imparteala dupa fapte...bun in Rai, rau in Iad...
- Asa, da...acolo eram. Ok. Deci, asta cum am spus era acum foarte multi ani in urma. In vremurile mai apropiate se ajunsese la lupte in arena si tot felul de jocuri barbare la care sufletele trebuiau sa ia parte ca sa poata merge intr-o parte sau alta. Uneori jocurile acestea se terminau cu remiza si sufletul ramanea suspendat intre cele doua lumi, neputand intra in nici una din ele. Acele suflete erau din pacate pierdute pentru totdeauna. Acum 4507 ani insa, cei doi conducatori al Iadului si al Raiului s-au intalnit pe ascuns si au convenit ca aceasta situatie nu avantajeaza pe nimeni. S-au gandit ce sa faca si au gasit ca cea mai buna solutie ar fi o fuziune. Sa nu mai existe doua lumi ci doar una singura. Lumea de dupa. Au complotat in secret si au gasit o formula de guvernare noua in care fiecare isi avea rolul lui bine stabilit. Pacatosii aveau meseriile murdare, cei fara de pacat pe cele mai placute. S-a stabilit formarea unui guvern care sa cuprinda atat demoni cat si arhangheli si care sa formeze un pachet de legi nou adaptat noii lumi.
- Asta fiind guvernul cum il stim noi acum?
- Da, in mare da... S-au mai schimbat unele lucruri, dar cam asta e. Si prima decizie a acestui guvern a fost sa se arda toate cartile care pomeneau de vechea randuire si sa se refaca in concordanta cu realitatea actuala pentru a preveni o eventuala revenire la vechile obiceiuri. Actul a fost facut public si aproape toti cei din lumea de dincolo au fost de acord cu schimbarea. Unii insa au format o miscare de rezistenta la care au aderat si ingeri si demoni. Aceasta miscare de rezistenta s-a autointitulat "Companionii Intunericului" si luptau pentru pastrarea vechilor legi. Din fericire au fost capturati cu totii. Din nefericire, noul regim care era unul pacifist nu a putut da o sentinta de executare a rebvelilor si a poruncit ca acestia sa fie izgoniti in lumea celor vii. Ce nu stia guvernul era ca o data izgoniti acolo, acestia nu treceau la statutul de muritori, ba chiar isi pastrau unele din puteri. In anii care au trecut, Companionii Intunericului si-au incrucisat genele dand nastere unei noi specii de hibrizi. Nici ingeri, nici demoni. Nici muritori, nici nemuritori. Ma rog, muritori sunt dupa cum ai vazut si tu in seara asta...dar nu mor de batranete...
- Foarte interesant... Ieri nu as fi crezut o vorba, dar dupa cele intamplate azi, nu am nici un dubiu ca tot ce imi povestesti e adevarat. As mai sta sa aud si restul povestii, dar in doua ore trebuie sa fiu la spital. Ma duc sa imi fac un dus, sa mai beau o cafea si sa ma pregatesc. Dupa munca vin direct la tine.
- E bine asa. Te astept. Eu intre timp o sa ma odihnesc.
- Ai grija sa incui bine usa...nu o sa mai fiu aici sa te salvez.
- Hehe, pot sa imi port de grija de obicei. Acum m-au luat prin surprindere...asta nu se va mai intampla.
Marga zambi si murmura un "noapte buna" din varful buzelor inainte sa iasa pe usa de la apartamentul doamnei Corbu.