Pisicuta...zat...

Dimineata veni ca o raza de soare dupa o noapte plina de vise sumbre in care aceleasi imagini idioate se alternau obsesiv. Ochi rosii pe o piele alba, pumnale incovoiate si incrustate cu doua rubine care se transformau in doi ochi rosii pe o piele alba... o balta de sange, un tipat, un val de energie o fulgerare de lama pe un gat alb si doi stropi de sange improscati pe zid...doi stropi de sange care se transformau in doi ochi rosii pe o piele alba...

- Buna dimineata Marga.
Voce necunoscuta, fata necunoscuta...la ea in dormitor...pericol...asta suna in capul Margai in timp ce sarea din pat prin partea opusa personajului si se uita disperata dupa o arma. Injura in gand faptul ca inainte sa adoarma nu isi luase ceva taios langa ea, dar era asa de obosita ca abandonase ideea constienta fiine ca orice efort in plus i-ar fi secat complet puterile si ar fi adormit pe podea.
- Stai linistita. Imi cer scuze ca te-am speriat. Sunt prieten.
- Ok...sa zicem...ceine esti si ce cauti in camera mea.
- Pai...am zis ca trebuie cineva sa stea langa tine mai ales ca toata noaptea te-ai zvarcolit in pat si ai vorbit. Nu ma intreba ce, ca nu am inteles. Iar in ceea ce priveste identitatea mea...n-am glumit cand am zis ca sunt prieten. Sunt Angel. Motanul. Acum hai jos ca ne asteapta bunica. Avem multe de vorbit. Te las sa faci un dus si sa te schimbi si te astept la micul dejun in bucatarie.
Cand termina de vorbit se intorse pe calcaie si o lua spre usa. Marga ramasese impietrita nevenind sa isi creada ochilor si urechilor. Adica tanarul acela frumusel, de culoarea abanosului era Angel? Adica motanul ei isi putea schimba forma...sau de fapt omul din fata ei isi putea schimba forma in motan...neee nu se poate...inca visa...
- Auzi...Angel...poti sa ma ciupesti ca am impresia ca visez inca...
Tanarul se oprii si expuse doua randuri de dinti albi perlati care contrastau cu negul pielii. Ranji pana ajunse langa ea si o ciupi de mana.
- Aaaaa, aloooo am zis sa ma ciupesti nu sa imi rupi mana...
- Uf, scuze...intotdeauna cand imi schimb forma am nevoie de o perioada sa ma adaptez la noile puteri. Nu mi-am dat seama ca strang atat de tare...si nici ca esti asa de sensibila...
Se intoarse iar pe calcaie si porni inspre usa.
- Auzi Angel...
- Da.
- Hai zat...
Si in acelasi timp Marga arunca spre el un prosop pe care il culesese de langa pat.
Amandoi pufnira in ras.