joi, 21 mai 2009

Musafiri nepoftiti

Zgomot mult... forfota...rasete...cadere...ingerii cad...ingerii mor...accidente...sange...coasa...liste...lacrimi...minister...dosar...poza...cautare...tipat...tipat disperat...
Rigora sarii din pat leoarca de transpiratie. Cosmarele se repetau in fiecare seara de la "trecere" dar niciunul nu fusese atat de intense.
Tipatul din vis se prelungea in realitate, era realitate. Rigora isi dadu seama ca venea din apartamentul invecinat. Cineva acolo era in pericol si striga dupa ajutor.
Rigora sarii din pat cu fata contorsionata de furie. Se repezi inspre usa cu narile frematand de nervi. in drum apuca un cutit de pe masa si deschise usa de la intrare.
Pe culoar era liniste. Camasa de noapte care in mod normal ar fi facut-o sa para irezistibil de sexy flutura in curentul de pe hol aruncand asupra ei un aer mistic de amazoana.
Impinse usor cu piciorul usa intredeschisa de la apartamentul vecinei si pregati lama pentru atac.
O senzatie stranie o rascolea. Parca altcineva pusese stapanire pe corpul ei. Ce-i drept stia ca de vina e adrenalina si faptul ca in lumea cealalta fuse "cosasa", nimic altceva decat o unealta a mortii, dar nu se astepta sa reactioneze asa in lumea asta.
Tranti la perete usa de la sufragerie si un fior pe sira spinarii o facu sa scape cutitul din mana.
Pe podea statea chircita o batrana care deabia mai rasufla. Deasupra ei statea aplecat un tanar aratos care emana un miros de cadavru amestecat cu arome de parfum fin.
Realizand ca e privit isi abandona victima si se ridica in picioare cu fata spre Rigora. Un zambet larg si oarecum tamp scoase la iveala doua randuri de dinti ascutiti ca niste pumnale.
Rigora se lasa brusc in jos, ridica cutitul si rostogolindu-se ajunse fata in fata cu tanarul intrus. Acesta nu se feri si nici nu ataca. O bala incepu sa i se prelinga din coltul gurii semn ca o percepea pe Rigora mai mult ca pe ceva apetisant decat ca pe o amenintare.
Cutitul luci si se infipse pana la prasele in gatul tanarului. Corpul se prabusi la pamant si lovi cu zgomot surd podeaua. Tot ce se mai auzea era un geamat greu perceptibil si galgaitul sangelui ce tasnea pe langa lama cutitului.
Sunetul unor pasi grabiti razbatu din dormitor. Un al doilea tanar isi facu aparitia, la fel de frumos si imprastiind aceiasi duhoare parfumata. Acesta privi la Rigora, apoi la cadavrul colegului lui evaluand situatia. Cand in sfarsit privirea i se bloca pe Rigora, aceasta cauta deja o noua arma. Gasi intr-un final o vaza pe care o sparse si pastra in mana un ciob lung si ascutit.
Era prea tarziu. Tanarul ii intuise miscarile si se repezise asupra ei imobilizandu-i bana cu ciobul care se infipse adanc in palma Rigorei.
Gura tanarului se deschise dezvelind aceiasi dinti ascutiti. Se apropie de fata Rigorei pregatita sa ii dea sarutul mortii.
Rigora inchise ochii si isi dadu seama ca involuntar, mentalul ei striga dupa ajutor. Si nu fara raspuns. Ajutorul veni sub cea mai stranie infatisare.
O sageata neagra il dobora pe tanar pe jos si deabia atunci observa Rigora ca sageata fusese defapt nimeni altul decat Angel care statea acum pe pieptul tanarului cu coltii adanc infipti in beregata acestuia.

joi, 14 mai 2009

Seara la TV

In sfarsit acasa. Angel o intampina la usa miorlaind prietenos semn ca ii simtitse lipsa. Castronul de mancare era gol si fusese impins pana la usa frigiderului.
- Ce s-a intamplat? N-ai putut sa deschizi usa sau nu te-ai decis ce plic sa alegi? Hai, ia sa vedem cine castiga azi? zise Marga chicotind in timp ce deshidea frigiderul. Mielul, iepurele sau vitelul?
O senzatie de curent ii strabatu mana dreapta si scapa involuntar din ea plicul de Happy Wiskers cu iepure. Marga isi masa mana dreapta cu cea stanga in timp ce in minte injura conditia umana.
- Ei, asta e. A cazut pe jos, a castigat. Comentarii???
Si cum evident Angel nu avea nimic de comentat cand era vorba de mancare, isi primi portiasi se retrase langa castronul lui.
Marga se duse in sufragerie si se arunca extenuata pe canapea si isi dadu drumu la televizor. Si-ar fi pus si ceva de baut dar ii era prea lene. Aceiasi lene o impiedica si sa mai intinda mana dupa telecomanda pentru a schimba postul. Televizorul se deschisese pe un canal de stiri unde un reporter relata de la o greva.
Atipi si se cufunda intr-un somn fara vise din care sari ca arsa cand auzi niste tipete pline de disperare amestecata cu durere. Trecura cateva secunde pana sa isi dea seama ca zgomotul era de la televizor. Se petrecuse un accident groaznic pe autostrada catre mare. Soferul unei masini nu a observat o groapa din carosabil si a fost aruncat perpendicular pe sensul de mers. Alte sase masini s-au izbit de prima rezultand un haos general.
Cineva filmase cu telefonul mobil momentele imediat de dupa accident si filmul rula acum intr-o fereastra in dreapta ecranului.
Atentia ii fu distrasa de la film cand auzi numele spitalului la care fusese ea repartizata. Se pare ca pe langa cei cinci morti mai erau si doi raniti grav iar unul dintre ei fusese dus la ea la spital.
Asadar Ministerul isi vedea de treaba si fara ea...

luni, 11 mai 2009

Raportul de garda

Marga rontaia niste covrigei cand il vazu pe Bisturiu ca se apropie de ea.
- Vrei?
- Nu multumesc, nu mi-e prea bine. Am emotii mari. Stiu ca nu e primul spital in care intru sau prima sectie sau primul modul de rezidentiat dar asa patesc de fiecare data. Ma emotionez ca un boboc in fata primului exament din facultate. Maine o sa fiu OK. Acum insa imi tremura mainile si nu pot sa fac nimic bine. Sunt agitat si cred ca am si tensiunea mare acum. Sora mea insa e foarte calma de fiecare data. I se potriveste de minune numele de Morfina. Da, si e foarte pricepu...
- Aloooo, te-ai defectat? Nu te mai poti opri din vorbit? S-a ars un circuit?
- Te rog sa il scuzi, zise amuzata Morfina care se apropiase de ei intre timp. E pe fond nervos. Pana maine ii trece. Acum hai sa intram la raportul de garda ca s-au strans toti medicii. Doar noi lipsim. Halal impresie ce facem in prima zi.
- Paul unde e?
- A intrat deja in sala de raport.
Camera in care se tinea raportul era destul de incapatoare. 14 scaune erau insirate in jurul unei mese ovale de culoarea oului de rata. Din ele mai era liber doar unu. Paul se ridica si ii ceda locul Margai apoi ii indica Morfinei sa ia loc pe scaunul ramas liber.
Raportul se desfasura fara prea mari incidente. Profesorul Sutaru ii prezenta medicilor si le ura bun venit pe sectie apoi se intoarse cu privirea catre dosarele de pe masa si incepu sa discute cu medicii despre starea pacientilor.
Mintea Margai alerga printre diagnostice si foi de observatie, printre programari la sala de operatie si tratamente medicamentoase... Doar cand auzi vocea Profesorului rostind cuvantul rezidenti redeveni atenta.
- Consider ca o zi de acomodare e suficienta asa ca de maine rezidentii or sa intre in sala cu noi. Pe Paul o sa il iau cu mine iar pe restul ii trageti la sorti... Glumeam. Anca o sa lucreze cu Morfina, Doina cu Bisturiu si Andrei cu Marga. Bun, acum ca am stabilit ce si cum...hai la joaca.

Bisturiu si Morfina

Gatul il simtea intepenit. Probabil ca dormise stramb si acum gatul nu mai vroia sa se intoarca spre stanga. O durea.
Holurile spitalului pline de miros de medicamente ii amintea de vremea in care opera zi de zi. Atunci nici nu mai baga de seama aroma specifica de spital. Era un robot care nu mai stia nimic decat munca si casa...si uneori munca devenea casa.
Ajunse la etajul 7 si se indrepta spre un tanar in halat alb care statea pe hol.
- Buna. Scuze ca te deranjez. Sunt noua rezidenta si ma intrebam daca sti cu cine trebuie sa vorbesc...sau unde il gasesc pe seful de sectie.
- Buna. Sefu e in biroul din fata, dar nu te deranja sa te duci...e ocupat acum. Am vorbit cu asistenta sefa si a zis sa asteptam aici. Aparent suntem patru rezidenti noi. Eu, tu si presupun ca dupa moaca cei doi care au intrat pe sectie acum. Apropo, eu sunt Paul.
- Marga. Incantata de cunostinta.
Isi zambira si se intoarsera spre noii veniti care se apropiasera indeajuns pentru a fi salutati. Erau un baiat si o fata. Aveau nasul covoiat, sprancene groase, tenul tuciuriu si ochii negrii ca taciunele. Se vedea de la o posta ca sunt frati.
- Buna, spuse Marga pasind in intampinarea celor doi. Eu sunt Marga si el este Paul. Se pare ca modulul asta suntem colegi.
- Salut, replica baiatul tuciuriu. Eu sunt...Bisturiu si ea e sora mea Morfina. Si nu, nu e o gluma. Asa ne-au zis parintii nostrii. De cand ne-am nascut s-au hotarat sa ne dea la medicina.
Paul nu se putu abtine si comenta zambind:
- Presupun ca e mai bine decat sa va fi spus Semafor si Intersectia...sau...
Dar nu mai apuca sa termine ce avea de zis ca usa de la biroul sefului de sectie se deschise. Din birou iesi un barbat pe la 60 de ani, cu parul carunt si cu riduri sapate adanc pe frunte. Trecu pe langa ei si fara sa le arunce nici o privire la spuse:
- Urmati-ma. Numele meu e Anton Sutaru. Nu torn beton asa ca fara glume. Cat timp sunteti aici o sa imi raspundeti doar mie. Ati fost alesi sa va faceti rezidentiatul aici datorita rezultatelor voastre deosebite, asa ca nu ma dezamagiti. Acum hai sa facem vizita.