luni, 11 mai 2009

Bisturiu si Morfina

Gatul il simtea intepenit. Probabil ca dormise stramb si acum gatul nu mai vroia sa se intoarca spre stanga. O durea.
Holurile spitalului pline de miros de medicamente ii amintea de vremea in care opera zi de zi. Atunci nici nu mai baga de seama aroma specifica de spital. Era un robot care nu mai stia nimic decat munca si casa...si uneori munca devenea casa.
Ajunse la etajul 7 si se indrepta spre un tanar in halat alb care statea pe hol.
- Buna. Scuze ca te deranjez. Sunt noua rezidenta si ma intrebam daca sti cu cine trebuie sa vorbesc...sau unde il gasesc pe seful de sectie.
- Buna. Sefu e in biroul din fata, dar nu te deranja sa te duci...e ocupat acum. Am vorbit cu asistenta sefa si a zis sa asteptam aici. Aparent suntem patru rezidenti noi. Eu, tu si presupun ca dupa moaca cei doi care au intrat pe sectie acum. Apropo, eu sunt Paul.
- Marga. Incantata de cunostinta.
Isi zambira si se intoarsera spre noii veniti care se apropiasera indeajuns pentru a fi salutati. Erau un baiat si o fata. Aveau nasul covoiat, sprancene groase, tenul tuciuriu si ochii negrii ca taciunele. Se vedea de la o posta ca sunt frati.
- Buna, spuse Marga pasind in intampinarea celor doi. Eu sunt Marga si el este Paul. Se pare ca modulul asta suntem colegi.
- Salut, replica baiatul tuciuriu. Eu sunt...Bisturiu si ea e sora mea Morfina. Si nu, nu e o gluma. Asa ne-au zis parintii nostrii. De cand ne-am nascut s-au hotarat sa ne dea la medicina.
Paul nu se putu abtine si comenta zambind:
- Presupun ca e mai bine decat sa va fi spus Semafor si Intersectia...sau...
Dar nu mai apuca sa termine ce avea de zis ca usa de la biroul sefului de sectie se deschise. Din birou iesi un barbat pe la 60 de ani, cu parul carunt si cu riduri sapate adanc pe frunte. Trecu pe langa ei si fara sa le arunce nici o privire la spuse:
- Urmati-ma. Numele meu e Anton Sutaru. Nu torn beton asa ca fara glume. Cat timp sunteti aici o sa imi raspundeti doar mie. Ati fost alesi sa va faceti rezidentiatul aici datorita rezultatelor voastre deosebite, asa ca nu ma dezamagiti. Acum hai sa facem vizita.

0 comentarii: