miercuri, 18 noiembrie 2009

Ne vedem in gang...

Ziua la spital trecu fara evenimente remarcabile. Raport de garda, operatii, foi de observatie, nimic special...
Marga pleca spre casa dar in fata spitalului dadu nas in nas cu Paul.
- Hei, nu te-am vazut azi, am fost prins in sala toata ziua. Te-am asteptat sa te intreb daca nu ai chef sa mergem la o cafea sau la un suc.
Un zambet larg aparu pe fata Margai dar, in momentul in care se pregatea sa deschida gura si sa raspunda, o prezenta stranie ii capta atentia. Un individ svelt, cu pielea deschisa la culoare si cu niste ochi rosiatici se apropia fara graba de ei cu mainile in buzunare.
" La naiba, un companion al intunericului. Oare m-au gasit sau e intamplare. Oricum, trebuie sa scap de Paulsi asta repede. Nu pot sa il implic in asa ceva."
- Auzi, zise Marga zambetul pierindu-i subit, nu stiu ce e in capul tau dar am impresia ca te intreci cu gluma. Doar pentru ca am acceptat sa mergem ieri la film nu inseamna ca ma poti agasa zilnic cu invitatii. Am plecat. Te caut eu cand am chef. Pa.
Si zicand asta, Marga se intoarse pe calcaie si porni in directia unei alei perpendiculare pe directia de mers a companionului. Cu coada ochiului il vazu pe acesta ca isi schimba si el traiectoria pentru a o urma trecand pe langa Paul care ramasese in mijlocul drumului fara sa inteleaga ce se intamplase.
"Bun, Paul e in siguranta. Acum sa vad cum ies eu din asta."
Aleea dadu in alta alee si apoi in alta. In fata se deschidea un gang intre doua blocuri, locul perfect pentru o ambuscada. "Oricum urmarirea trebuia sa ia sfarsit. Nu pot sa ma duc cu el acasa, nu de la prima intalnire. Bine ca macar am putere sa glumesc."
Dupa cum banuise, dupa primii zece pasi in gang, un al doilea companion ii bloca drumul. Arunca o privire peste umar sa se convinga de ceva ce stia deja. Nu avea cum sa iasa fara lupta. Ambele iesiri erau blocate si cei doi companioni se apropiau de ea in timp ce scoteau din interiorul hainei ceea ce parea a un pumnal cu lama incovoiata. Marga baga mainile in buzunar in cautarea unei arme care evident nu era acolo. Se uita pe jos, nimic. In momentul in care cei doi pornira in fuga spre ea cu cutitele pregatite sa loveasca, Marga isi aminti ca la plecarea din spital "subtilizase" un bisturiu cu care vroia sa exerseze pentru operatia de a doua zi. Baga mana in geanta si cu agilitatea unui om antrenat lansa bisturiul in directia primului atacator. Acesta nefiind pregatit sa fie atacat primi lama direct in gat impleticindu-se si pravalindu-se peste Marga intr-un morman de cenusa. Intre timp al doilea atacator ajunse la ea, iar Marga reusi cu greu sa se fereasca de lama acestuia dar nu mai reusi aceiasi performanta cu pumnul care urma si care izbind-o puternic in fata o trimise la pamant la picoarele companionului. Fara nici o ezitare, acesta ingenunche langa ea si isi aduse lama in dreptul gatului ei. Cand parea ca totul s-a sfarsit, Marga deschise involuntar gura si elibera un strigat atat de puternic incat companionul intunericului fu impins ca de o mana invizibila si propulsat in peretele gangului. Fara sa stea pe ganduri, Marga ridica cutitul cazut si cresta adanc gatul atacatorului. Apoi lesina...
Seara se lasa peste gangul dintre blocuri, peste doua gramajoare de cenusa si peste o tanara ce isi revenea cu greu din lesin.

duminică, 15 noiembrie 2009

Dimineata

Dupa o noapte mult prea scurta pentru oboseala care se adunase din ultimele zile si un dush prea rapid ca sa fie savurat, cafeaua aburinda de pe masa din bucatarie ii paru Margai o mana cereasca. Un zambet ii lumina fata cand se gandi ca exista beneficii substantiale in noul statut de nepoata recent adoptat. Doamna Corbu nu numai ca ii facuse cafeaua dar ii pregatise si micul dejun: omleta cu cascaval si bucati de sunca.
In timp ce se minuna de o bucata de cascaval topit care parea ca vrea sa se intinda la nesfarsit refuzand sa se rupa, Marga observa un post-it pe vaza din fata farfuriei. "Buna dimineta nepoata. Imi cer scuze daca omleta nu e pe gustul tau dar cum inca nu iti cunosc preferintele culinare am ales ceva clasic. Eu a trebuit sa plec pana la posta sa rezolv ceva. Lasa-l pe Angel sa iasa afara inainte sa pleci. O zi buna la munca. Bunica". Un val de simpatie pentru batranica o cuprinse pe Marga care se ridica in picioare si fara sa fi terminat de mestecat se apuca sa caute un pix. Lua un post-it si scrise pe el: "Multumesc mult pentru omleta si pentru cafea. Ambele au fost foarte bune si foarte bine venite. Sa aveti o zi buna si dumneavoastra. Ne vedem dupa amiaza. Nepoata", apoi il lipi pe aceiasi vaza de pe masa.
Stranse vasele si le puse in masina de spalat, isi lua haina din cuier, deschise larg usa si incepu sa il pisaie pe Angel. Acesta nu intarzie sa apara si dupa ce mieuna scurt in semn de salut iesi pe usa si din doua salturi ajunse pe gard. Marga inchise usa dupa ea si incuie de doua ori fiecare yala. In drum spre poarta o pufni rasul cand il vazu pe Angel cum defila pe muchia gardului.
- Hai ca plec linistita. Casa e pe maini bune...sau ma rog...pe labute bune... Sa ai o zi buna Angel. Ai grija sa nu te bagi in buclucuri.
Drumul spre spital il gasi destul de usor mai ales ca inainte de culcare studiase pe internet harta orasului si se interesase cum ajunge cel mai usor si cu ce. Metroul 5 statii si apoi inca doua cu autobuzul.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

In sfarsit acasa...

Marga intra in casa si inchise cu grija usa fara sa faca prea mult zgomot. Nu vroia sa o trezeasca pe doamna Corbu, noua ei bunica, in eventualitatea in care aceasta dormea. Evident ca doamna corbu nu dormea, statea la bucatarie si se conversa cu ibricul.
- Buna seara bunico, buna seara voce masculina din ibric!
- Buna Marga, ai venit la fix, spuse doamna Corbu cu un zambet cald pe fata. Domnul Decimus tocmai intreba de tine de pe fundul ibricului.
- Bine ai venit domnisoara Cosasu! Sper ca te-ai distrat bine in seara asta, te asteapta o saptamana destul de incarcata. O sa aflii toate detaliile din dosarul de pe masa. Acum ca ai facut cunostinta cu companionii intunericului nu avem de ce sa mai pierdem timpul. Vroiam sa iti lasam o perioada de acomodare dar se pare ca "amicii" nostrii aveau alte planuri pentru tine. Planuri pe care din fericicre ai reusit sa le dejoci cu succes. Din pacate inca nu am putut afla cum au stiut de venirea ta dar inca cercetam. Probabil unul din hibrizi a simtit anomalia din timpul trecerii tale in lumea asta.
- Da, si eu ma bucur ca am reusit sa scapam cu viata desi cred ca mi-ar fi placut sa stiu cu ce am deaface inainte sa se intample. O sa citesc dosarul maine dupa ce vin de la spital daca nu e prea tarziu. O sa il citesc cu atentie in speranta ca o sa imi clarifice o parte din dileme. Stiti, sunt cam confuza acum...prea multe lucruri pe care nu le-am invatat la scoala...
- E de inteles. Retine, orice nelamurire mai ai dupa citirea dosarului o sa te ajute doamna Corbu sa o lamuresti. Acum te rog sa ne scuzi dar avem de terminat o conversatie mai personala. Mergi sa te odihnesti...meriti.
- Multumesc domnule profesor, asta am sa fac. Noapte buna!
- Noapte buna si tie domnisoara Cosasu si nu uita ca Ministerul se bazeaza pe tine.