Ne vedem in gang...

Ziua la spital trecu fara evenimente remarcabile. Raport de garda, operatii, foi de observatie, nimic special...
Marga pleca spre casa dar in fata spitalului dadu nas in nas cu Paul.
- Hei, nu te-am vazut azi, am fost prins in sala toata ziua. Te-am asteptat sa te intreb daca nu ai chef sa mergem la o cafea sau la un suc.
Un zambet larg aparu pe fata Margai dar, in momentul in care se pregatea sa deschida gura si sa raspunda, o prezenta stranie ii capta atentia. Un individ svelt, cu pielea deschisa la culoare si cu niste ochi rosiatici se apropia fara graba de ei cu mainile in buzunare.
" La naiba, un companion al intunericului. Oare m-au gasit sau e intamplare. Oricum, trebuie sa scap de Paulsi asta repede. Nu pot sa il implic in asa ceva."
- Auzi, zise Marga zambetul pierindu-i subit, nu stiu ce e in capul tau dar am impresia ca te intreci cu gluma. Doar pentru ca am acceptat sa mergem ieri la film nu inseamna ca ma poti agasa zilnic cu invitatii. Am plecat. Te caut eu cand am chef. Pa.
Si zicand asta, Marga se intoarse pe calcaie si porni in directia unei alei perpendiculare pe directia de mers a companionului. Cu coada ochiului il vazu pe acesta ca isi schimba si el traiectoria pentru a o urma trecand pe langa Paul care ramasese in mijlocul drumului fara sa inteleaga ce se intamplase.
"Bun, Paul e in siguranta. Acum sa vad cum ies eu din asta."
Aleea dadu in alta alee si apoi in alta. In fata se deschidea un gang intre doua blocuri, locul perfect pentru o ambuscada. "Oricum urmarirea trebuia sa ia sfarsit. Nu pot sa ma duc cu el acasa, nu de la prima intalnire. Bine ca macar am putere sa glumesc."
Dupa cum banuise, dupa primii zece pasi in gang, un al doilea companion ii bloca drumul. Arunca o privire peste umar sa se convinga de ceva ce stia deja. Nu avea cum sa iasa fara lupta. Ambele iesiri erau blocate si cei doi companioni se apropiau de ea in timp ce scoteau din interiorul hainei ceea ce parea a un pumnal cu lama incovoiata. Marga baga mainile in buzunar in cautarea unei arme care evident nu era acolo. Se uita pe jos, nimic. In momentul in care cei doi pornira in fuga spre ea cu cutitele pregatite sa loveasca, Marga isi aminti ca la plecarea din spital "subtilizase" un bisturiu cu care vroia sa exerseze pentru operatia de a doua zi. Baga mana in geanta si cu agilitatea unui om antrenat lansa bisturiul in directia primului atacator. Acesta nefiind pregatit sa fie atacat primi lama direct in gat impleticindu-se si pravalindu-se peste Marga intr-un morman de cenusa. Intre timp al doilea atacator ajunse la ea, iar Marga reusi cu greu sa se fereasca de lama acestuia dar nu mai reusi aceiasi performanta cu pumnul care urma si care izbind-o puternic in fata o trimise la pamant la picoarele companionului. Fara nici o ezitare, acesta ingenunche langa ea si isi aduse lama in dreptul gatului ei. Cand parea ca totul s-a sfarsit, Marga deschise involuntar gura si elibera un strigat atat de puternic incat companionul intunericului fu impins ca de o mana invizibila si propulsat in peretele gangului. Fara sa stea pe ganduri, Marga ridica cutitul cazut si cresta adanc gatul atacatorului. Apoi lesina...
Seara se lasa peste gangul dintre blocuri, peste doua gramajoare de cenusa si peste o tanara ce isi revenea cu greu din lesin.

Dimineata

Dupa o noapte mult prea scurta pentru oboseala care se adunase din ultimele zile si un dush prea rapid ca sa fie savurat, cafeaua aburinda de pe masa din bucatarie ii paru Margai o mana cereasca. Un zambet ii lumina fata cand se gandi ca exista beneficii substantiale in noul statut de nepoata recent adoptat. Doamna Corbu nu numai ca ii facuse cafeaua dar ii pregatise si micul dejun: omleta cu cascaval si bucati de sunca.
In timp ce se minuna de o bucata de cascaval topit care parea ca vrea sa se intinda la nesfarsit refuzand sa se rupa, Marga observa un post-it pe vaza din fata farfuriei. "Buna dimineta nepoata. Imi cer scuze daca omleta nu e pe gustul tau dar cum inca nu iti cunosc preferintele culinare am ales ceva clasic. Eu a trebuit sa plec pana la posta sa rezolv ceva. Lasa-l pe Angel sa iasa afara inainte sa pleci. O zi buna la munca. Bunica". Un val de simpatie pentru batranica o cuprinse pe Marga care se ridica in picioare si fara sa fi terminat de mestecat se apuca sa caute un pix. Lua un post-it si scrise pe el: "Multumesc mult pentru omleta si pentru cafea. Ambele au fost foarte bune si foarte bine venite. Sa aveti o zi buna si dumneavoastra. Ne vedem dupa amiaza. Nepoata", apoi il lipi pe aceiasi vaza de pe masa.
Stranse vasele si le puse in masina de spalat, isi lua haina din cuier, deschise larg usa si incepu sa il pisaie pe Angel. Acesta nu intarzie sa apara si dupa ce mieuna scurt in semn de salut iesi pe usa si din doua salturi ajunse pe gard. Marga inchise usa dupa ea si incuie de doua ori fiecare yala. In drum spre poarta o pufni rasul cand il vazu pe Angel cum defila pe muchia gardului.
- Hai ca plec linistita. Casa e pe maini bune...sau ma rog...pe labute bune... Sa ai o zi buna Angel. Ai grija sa nu te bagi in buclucuri.
Drumul spre spital il gasi destul de usor mai ales ca inainte de culcare studiase pe internet harta orasului si se interesase cum ajunge cel mai usor si cu ce. Metroul 5 statii si apoi inca doua cu autobuzul.

In sfarsit acasa...

Marga intra in casa si inchise cu grija usa fara sa faca prea mult zgomot. Nu vroia sa o trezeasca pe doamna Corbu, noua ei bunica, in eventualitatea in care aceasta dormea. Evident ca doamna corbu nu dormea, statea la bucatarie si se conversa cu ibricul.
- Buna seara bunico, buna seara voce masculina din ibric!
- Buna Marga, ai venit la fix, spuse doamna Corbu cu un zambet cald pe fata. Domnul Decimus tocmai intreba de tine de pe fundul ibricului.
- Bine ai venit domnisoara Cosasu! Sper ca te-ai distrat bine in seara asta, te asteapta o saptamana destul de incarcata. O sa aflii toate detaliile din dosarul de pe masa. Acum ca ai facut cunostinta cu companionii intunericului nu avem de ce sa mai pierdem timpul. Vroiam sa iti lasam o perioada de acomodare dar se pare ca "amicii" nostrii aveau alte planuri pentru tine. Planuri pe care din fericicre ai reusit sa le dejoci cu succes. Din pacate inca nu am putut afla cum au stiut de venirea ta dar inca cercetam. Probabil unul din hibrizi a simtit anomalia din timpul trecerii tale in lumea asta.
- Da, si eu ma bucur ca am reusit sa scapam cu viata desi cred ca mi-ar fi placut sa stiu cu ce am deaface inainte sa se intample. O sa citesc dosarul maine dupa ce vin de la spital daca nu e prea tarziu. O sa il citesc cu atentie in speranta ca o sa imi clarifice o parte din dileme. Stiti, sunt cam confuza acum...prea multe lucruri pe care nu le-am invatat la scoala...
- E de inteles. Retine, orice nelamurire mai ai dupa citirea dosarului o sa te ajute doamna Corbu sa o lamuresti. Acum te rog sa ne scuzi dar avem de terminat o conversatie mai personala. Mergi sa te odihnesti...meriti.
- Multumesc domnule profesor, asta am sa fac. Noapte buna!
- Noapte buna si tie domnisoara Cosasu si nu uita ca Ministerul se bazeaza pe tine.

Piata Mare...8:30

Taxiul opri in fata Teatrului National. In timp ce Marga platea, usa taxiului se deschise si o mana se intinse spre ea.
- 20:29... Sincer nu ma asteptam. N-as fi zis ca esti genul punctual. Ma surprinzi.
- Buna Paul. Nici eu n-as fi zis ca esti genul care vine cu flori la prima intalnire...surprinzator...
- Aaa, buna...Mda, se pare ca nu le-am ascuns destul de bine la spate. Poftim. Am vrut sa iti iau un singur fir, dar am vazut buchetul asta si nu am putut sa ma abtin.
- Hmmm, flori de camp... Da-te aproape sa iti spun un secret... Sunt preferatele mele.
Si imediat dupa ce ii spopti asta la ureche, buzele Margai se lipira de obrazul fin, proaspat barbierit, al lui Paul. Un val de caldura il strabatu pe acesta si o noanta de rosu intens se stabili pe fata proaspat pupata. Paul trase o injuratura in gand pentru ca ura cand propriul lui corp il dadea de gol in asa hal si incerca sa schimbe subiectul cat mai repede.
- Cinematograful e la doua strazi de aici. Nu stiu daca ai mai fos...cinema Victoria...
- Am fost de mult de tot, parca in alta viata...
- Am luat bilete la "O saptama de vis", e o comedie romantica cica... asa scria pe site. E cu un tip care se duce in vacanta si...
- Hey!!! Vrei sa imi povesteti filmul sau sa il vedem?!?
- Scuze. M-a luat valul. Hai sa intram.
In holul cinematografului era aglomeratie mare. Aparent era premiera filmului si lumea se imbulzea sa vada pentru ce a luat trei oscaruri.
- Vrei ceva de mancare, de baut?
- Popcorn mediu si un pahar mare cu ice tea de lamaie, dar fac eu cinste.
- E, si tu acum...eu te-am invitat...
- Tu m-ai invitat la film. Eu te invit la suc si popcorn.
- Cum as putea eu sa refuz asa un zambet?!?
Filmul nu era unul deosebit. O poveste clasica a unui tanar plecat in concediu care intalneste o fata, se indragostesc, ea face o prostie, el se supara si pleaca, dupa doua luni ea nu mai poate de dorul lui si pleaca dupa el, se gasesc, se casatoresc si traiesc fericiti pana la generic...
Dupa film, Paul se oferi sa o conduca pe Marga pana acasa dar aceasta il refuza politcos.
- Esti dragut dar n-are sens. Oricum iau taxiul. Ne vedem maine dimineata la spital. Sa ai o seara buna si o noapte pe masura.
- Multumesc la fel. Ne vedem maine. Pa.
Si taxiul pleca din fata Teatrului National...

Dus pe bune...

Masina opri in fata unei vile cu o gradina mare plina de flori. Prin dreapta casei se intrezarea o alee pietruita care ducea la piscina.

Marga deschise portiera si cobori.

- Am ajuns? Asta e?

- Da domnisoara. Asta e. Nu va place?

- A, ba da... zise Marga si se uita aparent incantata si admirativ de jur imprejur. Doar ca sunt un pic grabita...

- Da, inteleg...dusul...

- Da, dusul... si rosind, Marga, se grabi spre portbagaj si insfacandu-si valiza intra grabita in casa.

Isi arunca valiza pe canapeaua din sufragerie si observa in trecere ca incaperea in care intrase se deschidea printr-o usa de sticla spre o terasa mare din spatele casei. Deschise valiza si incepu sa insire toata garderoba pe manerele canapelei. Dupa 10 minute de privit, se hotari sa opteze pentru o rochita vaporoasa de vara...nici prea serioasa...nici prea provocatoare...exact cum trebuie pentru prima intalnire.

Bucuroasa de alegerea facuta se intoarse spre restul casei si observa ca tinerii care le condusesera pana aici plecasera si ca in urma lor ramasesera doar bagajele, doamna Corbu si cusca lui Angel. Cusca avea usita deschisa semn ca Angel fusese eliberat si ca acum probabil explora noua casa.

Doamna Corbu se uita la ea si ii spuse pe un ton sagalnic:

-Nepotica, acum ca te-ai linistit si te-ai hotarat cu ce te imbraci, nu crezi ca ar fi cazul sa faci si dusul ala? Doar nu te duci asa transpirata la intalnire?!?

- Fix in dus ma duc...apropo...unde e baia?

- Una sus, una jos...cum intrii in dreapta.

Marga pasi la inceput nesigura, apoi din ce in ce mai hotarata spre baia de la parter. In mod normal s-ar fi dus la cea de la etaj pentru a vedea ce mai e si pe acolo, dar acum nu avea nici timpul nici starea pentru explorari.

La nici un minut dupa ce iesi din dus telefonul suna.

- Buna, scuze ca a durat mai mult dar am zis sa ai timp. Nu vreau sa fiu stresant. Plus ca am incercat sa fac rezervare online la film si am avut ceva probleme cu netul, dar am reusit pana la urma.

- Pai si cum facem?

- Filmul e la ora 9. Vin sa te iau la 8 si 10?

- E, nu e nevoie. Ne intalnim undeva in oras. Oricum n-as sti sa iti explic unde stau. M-am mutat recent si nu am apucat sa invat numele strazilor.

- Ok. La 8 jumate in piata mare in fata la teatru. Adica daca e bine si pt tine...

- E foarte bine. Ne vedem acolo. Pa!

- Da, ne vedem. Pa si tie!

Timpul in care rochita fusese imbracata ar fi intrat cu siguranta in cartea recordurilor daca ar fi fost cineva acolo sa observa. Inima Margai batea cu putere in momentul in care usa se inchise in urma ei. Nu apuca sa faca doi pasi ca usa se deschise din nou si din ea o striga noua ei bunica:

- Alooo, unde pleci asa? Nu zici pa, nimic?

- Scuze, nu sunt obisnuita sa dau raportul cuiva...ma grabeam...scuze...la revedere...

- Ia hartia asta. Ti-am scris aici adresa la care sa te aduca taxiul cand te intorci. Desi eram curioasa sa vad cum ajungi inapoi fara sa ai adresa... A, si ti-am chemat si un taxi ca sa ajungi la timp.

- Multumesc mult! Ai grija, s-ar putea sa ma obisnuiesc repede cu grija asta de bunica.

Rase si se urca in taxiul care tocmai trasese in fata ei.

- Buna seara. In piata mare in fata teatrului, va rog!

Si seara deabia incepe...

Usa de la lift se deschise si Marga pasii in holul blocului. Usa de la apartamentul doamnei Corbu era larg deschisa iar in mijlocul ei statea Angel. Cand o vazu pe Marga, acesta se intoarse si pasi inauntru, fluturandu-si coada in semn de invitatie.
- Doamna Corbu...usa era deschisa si am intrat... Doamna Corbu...sunteti acasa?
Marga parasi holul apartamentului si intra in sufragerie. Lipsa proprietarei ii creea o senzatie tare neplacuta si un gol imens in stomac. "Oare unde o fi femeia asta? Usa deschisa...ea nu raspunde... Sper ca nu a patit ceva..."
- Buna draga mea! Aoleu, te-am speriat. Scuze, impachetam niste lucruri in graba si eram concentrata pe ce fac. Nu te-am auzit intrand.
- Saru' mana. Nu-i nimic. Am strigat si cand am vazut ca nu raspundeti mi-am facut griji... Dar ce impachetati? Ca vad ca a-ti umplut doua valize deja. Plecati in vacanta?!?
- A, nu... Ma mut!
- Va mutati???
- De fapt, ne mutam. Si eu si tu si Angel. Ceea ce s-a intamplat aici nu a trecut neobservat in randurile Companionilor Intunecati. E foarte probabil sa trimita alti asasini in seara asta si crede-ma de data asta or sa vina mai bine pregatiti. Am avut noroc ca nu se asteptau sa apari tu. De fapt ei credeau ca eu sunt tu. Offf, ma uit la tine si vad ca nu mai pricepi nimic. Lasa, povestim la o cana cu ceai. Acum mergi la tine si strange strictul necesar. Intr-o ora vine o masina sa ne ia.
- In regula. Ma duc sa strang cate ceva...
- Vezi sa iei cu tine ghiveciul de pe geamul din bucatarie, vaza din sufragerie si cutia cu betisoare de urechi din baie...
- Mi-e teama si sa intreb de ce...asa ca nu o sa o fac acum...intreb la ceai...
Intr-o ora, amandoua erau gata de drum. Cu o valiza intr-o mana, cu ghiveciul la sub brat si cu o cusca in care statea Angel in cealalta mana, Marga cobora treptele din fata blocului. Chiar in momentul acela o masina opri in fata ei. Din ea coborara doi tineri solizi imbracati de strada. Unul din ei se apropie de ele si intreba aproape soptit:
- Doamna Corbu si domnisoara Cosasu?
- Da...
- Va rog sa poftiti in masina. Da-ti-mi bagajele si urcati.
Batrana se sui in fata langa sofer iar Marga pe bancheta din spate langa cel care le ajutase cu bagajele.
- Nu avem mult de mers. In 10 minute suntem acolo. Sper sa va placa noua casa. Pentru siguranta dumneavostra, Ministerul a decis sa locuiti impreuna intr-o vila la marginea orasului. De azi inainte, doamna Corbu va fi bunica dumneavoastra domnisoara Cosasu. Aveti un dosar pe masa din bucatarie cu noi instructiuni.
Telefonul Margai incepu sa sune. Se uita la ceas si vazu ca era 6 fix. "Auci, asta e sigur Paul. Ce-i zic? Nu pot sa vorbesc acum cu el..." Se intoarse spre tanarul din dreapta ei si zise:
- Fa ca dusul! Te rog...
Tanarul paru putin contrariat, dar se supuse incercand sa imite cat de bine putea apa susurand.
- Alo, lasa-ma sa ghicesc...Paul...
- Da, m-ai prins. Uite ce vroi...
- Paul scuza-ma dar sunt in dus si nu te aud prea bine. Poti sa ma suni in 15 minute?
- Sigur...dus placut! Ne auzim in 15 minute.
- Ok. Merci. Pa.
Vadit jenata, se intoarse iar spre tanarul din dreapta ei:
- Multumesc. Poti sa te opresti acum.

Stop cardiac si film...

-Te-ai descurcat de minune, Marga. Sincer mi-ai intrecut asteptarile. Nici o ezitare, nici o greseala... parca ai face asta de ani de zile. Rar lucru la un rezident.
-Multumesc domnule Doctor Tomescu...
-Andrei. Pana trecem de usile alea sunt Andrei, ai uitat?
- Ati..ai...spus in sala esti Andrei...am iesit din sala si am crezut ca...
- Ok, scuze...in blocul operator sunt Andrei. Hai fugi si te spala si apoi mergi in treaba ta. Azi nu mai operam nimic. A, s-ar putea sa te caute Paul...mi-a soptit o asistenta ca il interesa cat mai dureaza operatia...si cu mine nu are treaba...daca intelegi ce vreau sa zic...
Andrei ii facu cu ochiul Margai si incepu sa isi dea jos halatul de sala si sa se spele pe maini. Marga ii urma exemplul si dupa ce isi lua la revedere de la el se indrepta spre lift pentru a se duce pe sectie. Nu ca ar mai fi avut treaba pe acolo...dar incoltise ceva in ea cand ii pomenise Andrei de Paul. Oare asa o fi? Pentru ea intrebase? "Si liftul asta care nu mai vine... Marga pe scari cu tine ca nu iti prinde rau exercitiul!"
Pe sectie era forfota mare. Asistentele alergau in toate partile, medicul de garda se indrepta grabit spre un salon cu defibrilatorul dupa el, iar infirmierele se chinuiau sa prinda un lift.
Marga se repezi spre salonul cu pricina si ajunsa in usa il vazu pe doctorul de garda cum defibrila un pacient asistat de Paul. Isi dadu seama ca ceva nu merese bine dupa operatie si ca pacientul facuse un stop cardiac. Rasufla oarecum usurata sa vada ca nu era pacientul lor. Un brancardier o ruga sa se dea la o parte din usa si ea executa mecanic. Era uimita de detasarea cu care se uita la intreaga scena. Brancardierul muta pacientul pe targa si insotit de medic si de asistenta porni in viteza spre lift. Cu siguranta il duceau in sectia de reanimare. Marga se trezi deabia cand il vazu pe Paul ca trece pe langa ea.
- M-ai cautat? il intreba ea.
- Nu stiu, se poate...scuze nu am timp acum...vorbim cand ma intorc din reanimare.
"Ok, cat de proasta sa fiu sa ma gasesc sa fac conversatie acum. Pacientul moare pe targa si mie imi arde de flirturi. Ma duc sa completez in dosar protocolul operator si apoi plec acasa. Inca mai am lucruri de lamurit cu doamna Corbu."
Marga deschise usa salii de raport pregatita sa se indrepte spre lift cand dadu nas in nas cu Paul.
- Hei, mai esti inca aici?!? Ce bine. Vroiam sa vorbesc ceva cu tine dar am fost prins cu toata nebunia asta si imi era teama ca ai plecat deja.
- Am mai avut de scris ceva. S-a intamplat ceva?
- A, nu, nimic de genul asta. Vroiam sa te intreb daca nu ai vrea sa iesim la un film in seara asta. cred ca ne-ar prinde bine amandurora, dupa ziua de azi...
- Wow, nu stiu ce sa zic...
- E ok daca nu vrei... probabil ai alt program... am zis si eu sa intreb...
- Stai, ho... N-am zis ca nu merg. Vroiam sa zic ca m-ai luat prin surprindere. Te-ai gandit si la ce film? Sau la ce ora?
- Pai ma gandeam sa mergem la o comedie undeva pe la 7-8. N-am apucat sa ma uit la ce filme sunt. Era doar o idee inca.
- Ok. Hai la 8 sa apuc sa ajung si eu acasa sa ma spal si sa ma schimb. Cat despre film...ma las pe mana ta. Mi-a venit liftul. Ne auzim la 6 la un telefon sa imi zici ce si cum...
- Perfect, doar ca nu am numarul tau...
- Uita-te in condica de prezenta. Langa nume e trecut si numarul de mobil pentru cazuri de urgenta.
Si usa de la lift se inchise fara zgomot.

10 minute si 30 de secunde

Bisturiu si Paul stateau rezenati de zidul holului si discutau ceva in timp ce isi sorbeau tacticosi cafelele, Morfina se sfatuia cu Anca Brailescu cum sa abordeze urmatorul caz, iar Andrei Tomescu, chirurgul la care fusese repartizata Marga tocmai ce iesea zambind larg din cabinetul domnului Profesor Sutaru.
- Buna dimineata Marga. Dupa cum sti eu sunt doctorul Andrei Tomescu. Domnul doctor Tomescu in afara salii si Andrei in sala. Sper ca ai manacat si ai baut bine de dimineata. Intram primul timp in sala 3 si o sa dureze ceva. Ti-am lasat doasrul pe masa din sala de rapot. Ai 10 minute sa il citesti. Ne vedem in 10 minute si 30 de secunde la lift.
- Buna dimineata And...Domnule doctor Tomescu...in 10 si 30, da... ingana Marga si se indrepta fastacita spre sala de raport. "Era sa ii zic Andrei...si mi-a zis clar ca in afara salii e Domnul Doctor Tomescu...si faza cu si 30 de secunde...o face misto de mine sau e asa maniac...ma prind pe parcurs...acum sa ma uit pe dosar ca mai am doar opt minute si 17 pana sa ajung la lfit" isi zise in gand si pufni usor in ras.
"Epiderm de aspect normal...aritmie cardiaca...murmur ventricular...72 de ani...Paul care intra pe usa...diabet...e dragut...cadere de la acelasi nivel...l-as invita la o cafea dar e prea devreme...traumatism cranian usor...si oricum trebuie sa intru in sala...traumatism vertebro-medular la nivel C6-C7...Paul cel frumos...Paul cel frumos...Margai ii place de Paul...Margai ii place de Paul...la dracu Marga, revino-ti...nu esti o pustoaica de 18 ani...plus ca numai de cafea nu iti arde tie acum..."
Piu-piu-piu-piu...
- Asta nu e alarma de la telefonul tau Marga?
- Care, ce...a, da...alarma...nici nu stiu cand am setat-o...da...sa imi aduc aminte ceva cred...Aoleu, alarma... Mai am 10 secunde sa ajung la lift...
De pe hol se auzea vocea doctorului Tomescu:
- 8,7,6,5,4,3...
-2,1, am ajuns, rosti mai mult gafaind Marga.
Si in acelasi timp liftul facu un "ding" puternic semn ca a ajuns si el la timp.

Lectia de istorie

- Bun... incearca sa faci abstractie de tot ce stii despre minister si despre lumea de dincolo pentru ca acum 4507 ani lucrurile nu stateau de loc asa. Atunci lumea de dincolo era impartita in bine si rau, in Iad si Rai. Fiecare din cele doua parti avea un lider care era reales odata la 1000 de ani. Pamantenii ii stiau sub un nume generic: Dumnezeu pentru Rai si Satana pentru Iad. Era mai comod asa. Iadul si Raiul erau mereu in razboi si se luptau mai ales pentru sufletele celor plecati dintre cei vii. Iadul cauta pacate fiecarui suflet si incerca sa le incarcereze pe vecie in cazane cu smoala fierbinte pe cand raiul promova ideea ca orice om se poate schimba si isi poate remedia pacatele in alta viata. Lupta asta a inceput atunci cand Cain, fiul lui Adam si al Evei l-a ucis cu sange rece pe fratele sau Abel. Sufletul lui Cain a fost miza primei dispute. Pe vremea aia insa totul se rezolva mult mai simplu. Fiecare facea o lista cu lucruri bune si cu lucruri rele pe care le faptuise persoana respectiva in viata, se adunau si unde erau mai multe acolo mergea. Bun in Rai-rau in Iad. Simplu...
Marga, care statuse pana acum si ascultase chircita intr-un fotoliu nu mai putu sa se abtina si o intrerupse pe batrana:
- Pai si cum de nu scrie nimic despre asta in nici o carte de istorie? Am citit sute si nu exista nici macar o referire...
- Ajungem si acolo, draga mea...rabdare... Unde ramasesem?
- La imparteala dupa fapte...bun in Rai, rau in Iad...
- Asa, da...acolo eram. Ok. Deci, asta cum am spus era acum foarte multi ani in urma. In vremurile mai apropiate se ajunsese la lupte in arena si tot felul de jocuri barbare la care sufletele trebuiau sa ia parte ca sa poata merge intr-o parte sau alta. Uneori jocurile acestea se terminau cu remiza si sufletul ramanea suspendat intre cele doua lumi, neputand intra in nici una din ele. Acele suflete erau din pacate pierdute pentru totdeauna. Acum 4507 ani insa, cei doi conducatori al Iadului si al Raiului s-au intalnit pe ascuns si au convenit ca aceasta situatie nu avantajeaza pe nimeni. S-au gandit ce sa faca si au gasit ca cea mai buna solutie ar fi o fuziune. Sa nu mai existe doua lumi ci doar una singura. Lumea de dupa. Au complotat in secret si au gasit o formula de guvernare noua in care fiecare isi avea rolul lui bine stabilit. Pacatosii aveau meseriile murdare, cei fara de pacat pe cele mai placute. S-a stabilit formarea unui guvern care sa cuprinda atat demoni cat si arhangheli si care sa formeze un pachet de legi nou adaptat noii lumi.
- Asta fiind guvernul cum il stim noi acum?
- Da, in mare da... S-au mai schimbat unele lucruri, dar cam asta e. Si prima decizie a acestui guvern a fost sa se arda toate cartile care pomeneau de vechea randuire si sa se refaca in concordanta cu realitatea actuala pentru a preveni o eventuala revenire la vechile obiceiuri. Actul a fost facut public si aproape toti cei din lumea de dincolo au fost de acord cu schimbarea. Unii insa au format o miscare de rezistenta la care au aderat si ingeri si demoni. Aceasta miscare de rezistenta s-a autointitulat "Companionii Intunericului" si luptau pentru pastrarea vechilor legi. Din fericire au fost capturati cu totii. Din nefericire, noul regim care era unul pacifist nu a putut da o sentinta de executare a rebvelilor si a poruncit ca acestia sa fie izgoniti in lumea celor vii. Ce nu stia guvernul era ca o data izgoniti acolo, acestia nu treceau la statutul de muritori, ba chiar isi pastrau unele din puteri. In anii care au trecut, Companionii Intunericului si-au incrucisat genele dand nastere unei noi specii de hibrizi. Nici ingeri, nici demoni. Nici muritori, nici nemuritori. Ma rog, muritori sunt dupa cum ai vazut si tu in seara asta...dar nu mor de batranete...
- Foarte interesant... Ieri nu as fi crezut o vorba, dar dupa cele intamplate azi, nu am nici un dubiu ca tot ce imi povestesti e adevarat. As mai sta sa aud si restul povestii, dar in doua ore trebuie sa fiu la spital. Ma duc sa imi fac un dus, sa mai beau o cafea si sa ma pregatesc. Dupa munca vin direct la tine.
- E bine asa. Te astept. Eu intre timp o sa ma odihnesc.
- Ai grija sa incui bine usa...nu o sa mai fiu aici sa te salvez.
- Hehe, pot sa imi port de grija de obicei. Acum m-au luat prin surprindere...asta nu se va mai intampla.
Marga zambi si murmura un "noapte buna" din varful buzelor inainte sa iasa pe usa de la apartamentul doamnei Corbu.

Confesiune

Noaptea se anunta lunga si solicitanta. Marga o lasase pe batranica de vis-a-vis sa isi puna ordine in ganduri si se duse la ea in apartament sa isi faca o cafea. Observa ca in graba in care plecase lasase usa deschisa dar nu isi facea nici un fel de griji. Dupa evenimentele de mai devreme, ce se mai putea intampla?
Ciudat, la baie se auzea apa curgand iar Marga era ferm convinsa ca nu o lasase deschisa. De altfel nici nu avea cum, sarise din pat si se dusese direct la vecina fara sa treaca pe la baie. Intra si il gasi pe Angel in cada cu capul bagat sub jetul de apa, frecandu-si frenetic botul cu labutele. Firisoare de sange se mai vedeau inca amestecate in apa care curgea de pe blana lui Angel.
- Eroul meu... Hai sa te ajut... spuse Marga si apropiindu-se de cada incepu sa il spele bland pe Angel. Acesta incepu sa toarca usor si cand simti ca nu mai avea nici o urma de sange pe blanita, sari din cada si se scutura improscand toata baia cu stropi de apa.
- Adevarul e ca as avea si eu nevoie de un dus, de unul rece.
Dupa ce iesi de la dus si isi savura cafeaua, Marga hotari ca e momentul sa afle ce avea vecina ei de povestit.
- M-am intors...
- Bine ai venit. Ia un loc Marga si hai sa incepem.
- Pai hai sa incepem prin a face cunostinta, desi e clar ca dumneavoastra stiti deja cine sunt.
- Numele meu e Lavinia Corbu...cel putin in lumea asta... Ca si tine lucrez pentru minister si ca si tine am o misune aici. Nu intamplator suntem vecine. Eu trebuia sa am grija de tine. Sa ii tin departe de tine pe Companionii Intunericului, adica pe aia doi de m-ai salvat tu de ei. Ma rog...nu sunt doar aia doi. Mai sunt multi altii ca ei. Dar ca sa intelegi trebuie sa facem un pic de istorie, de genul care nu se preda la scoala...

Ibricul de ceai

Cadavrele celor doi tineri disparusera de vreo douazeci de minute si lasasera in urma doar niste pete sangerii. Marga statea sprijinita de un perete si incerca sa rememoreze ce s-a intamplat din clipa in care a intrat pe usa vecinei de palier.
Imediat dupa lupta Angel disparuse in timp ce ea se chinuia sa o readuca pe sarmana babuta in simtiri. O ajutase sa se ridice si dupa cateva minute de tacere, babuta pleca la bucatarie sa faca un ceai. De atunci in mintea Margai rula neincetat acelasi film. Urletele, cutitul de bucatarie, usa intredeschisa, tanarul aplecat peste trupul vecinei, lovitura, icnetul de durere, al doilea tanar, Angel... Si mereu cand filmul ajungea in acest moment, Marga realiza ca Angel nu mai e in preajma si incepea sa isi faca griji in partile privinta lui. Nu isi dadea seama ce era, dar ceva o tine pe loc desi sufletul ii spunea ca ar trebui sa plece in cautarea lui. Poate ca era gandul ca batranica ar putea fi inca in pericol, poate ca era socul de dupa lupta sau poate era doar promisiunea unui eai cald si a unor explicatii...
Filmul se opri brusc. “Da, babuta ar putea avea niste explicatii. A fost mult prea calma dupa atac ca sa presupun ca nu stie nimic. Nimeni nu trece printr-o experienta ca asta fara sa ramana marcat.” Era marcata ea, o fosta cosasa. Ea care cunoscuse moartea, ea care fusese moartea...”
Clar, babuta stia ceva. Dar orice stia asta nu includea si faptul ca facutul unui ceai nu iti ia 30 de minute. Cu pasi inca nesiguri, Marga se indrepta spre usa de la bucatarie care ramasese deschisa. Trecu pragul si isi gasi vecina aplecata deasupra aragazului privind atenta in ibricul in care apa pentru ceai bolborosea aruncand stropi fierbinti in toate partile. Poate totusi batrana a fost si ea afectata, gandi Marga in timp ce se apropia de vecina ei spre a o intreba daca totul e in regula.
Cand sa deschida gura, Marga realiza ca vecina ei nu doar se uita fix in ibric ci si vorbea cu ibricul...sau cu cineva din ibric... Profitand de faptul ca batrana nu parea sa fi sesizat prezenta ei in bucatarie, Marga se apropie pana reusi sa desluseasca din cuvintele batranei.
- V-am spus, au fost doi...mereu sunt doi...unul tanara...iar de celalalt Angel...eu n-am apucat sa reactionez...mai mult surprinsa...cazusem la pamant, noroc ca a venit ea...nu, nu cred ca si-au dat seama cine e...nu si-a folosit puterile si e putin posibil sa stie ca le are...cu un cutit...da, ma asteapta sa ii fac un ceai...ai dreptate am stat cam mult, ar trebuii sa ma intorc...”Intelegand ca discutia se apropie de sfarsit, Marga o lua cu pasi usori spre usa bucatariei. Nu avea timp sa iasa asa ca facu stanga imprejur si se prefacu ca deabia intra in bucatarie.
- Sunteti ok doamna? Ati plecat de ceva vreme si vroiam sa vad daca nu vi s-a facut cumva rau.
- Ce m-am speriat! Nu e frumos sa te strcori asa in spatele oamenilor. Am o varsta, as putea face un stop cardiac, sau un accident vascular.
- Sincer m-as mira. Ok, hai sa nu ne mai ascundem dupa deget. Stiu ca nu esti ce pretinzi dar inca nu stiu ce esti. In schimb e destul de clar ca tu stii cine sunt eu, la dracu, se pare ca stii mai multre despre mine decat stiu eu.
- Hai ca esti socata...nimeni nu trebuie sa treaca prin asa ceva. Hai bea un ceai ca deja incepi sa vorbesti aiureli...
- Ca sa scurtam preludiul...am auzit mica ta conversatie cu ibricul. Am auzit destul cat sa stiu sigur ca nu mi s-a parut. Acum ca se vede pe fata ta ca ai inteles ca nu e cazul sa ne mai prefacem spune tot, fara retineri.
- Pai e forte mult de spus. Nu stiu de unde sa incep... Nu stiu daca esti pregatita sa auzi tot...
- Avem toata noaptea la dispozitie. Plus timpul de dupa ce ma intorc de la spital, in fiecare zi. Si asa nu dau astia nici un film bun la televizor.

Musafiri nepoftiti

Zgomot mult... forfota...rasete...cadere...ingerii cad...ingerii mor...accidente...sange...coasa...liste...lacrimi...minister...dosar...poza...cautare...tipat...tipat disperat...
Rigora sarii din pat leoarca de transpiratie. Cosmarele se repetau in fiecare seara de la "trecere" dar niciunul nu fusese atat de intense.
Tipatul din vis se prelungea in realitate, era realitate. Rigora isi dadu seama ca venea din apartamentul invecinat. Cineva acolo era in pericol si striga dupa ajutor.
Rigora sarii din pat cu fata contorsionata de furie. Se repezi inspre usa cu narile frematand de nervi. in drum apuca un cutit de pe masa si deschise usa de la intrare.
Pe culoar era liniste. Camasa de noapte care in mod normal ar fi facut-o sa para irezistibil de sexy flutura in curentul de pe hol aruncand asupra ei un aer mistic de amazoana.
Impinse usor cu piciorul usa intredeschisa de la apartamentul vecinei si pregati lama pentru atac.
O senzatie stranie o rascolea. Parca altcineva pusese stapanire pe corpul ei. Ce-i drept stia ca de vina e adrenalina si faptul ca in lumea cealalta fuse "cosasa", nimic altceva decat o unealta a mortii, dar nu se astepta sa reactioneze asa in lumea asta.
Tranti la perete usa de la sufragerie si un fior pe sira spinarii o facu sa scape cutitul din mana.
Pe podea statea chircita o batrana care deabia mai rasufla. Deasupra ei statea aplecat un tanar aratos care emana un miros de cadavru amestecat cu arome de parfum fin.
Realizand ca e privit isi abandona victima si se ridica in picioare cu fata spre Rigora. Un zambet larg si oarecum tamp scoase la iveala doua randuri de dinti ascutiti ca niste pumnale.
Rigora se lasa brusc in jos, ridica cutitul si rostogolindu-se ajunse fata in fata cu tanarul intrus. Acesta nu se feri si nici nu ataca. O bala incepu sa i se prelinga din coltul gurii semn ca o percepea pe Rigora mai mult ca pe ceva apetisant decat ca pe o amenintare.
Cutitul luci si se infipse pana la prasele in gatul tanarului. Corpul se prabusi la pamant si lovi cu zgomot surd podeaua. Tot ce se mai auzea era un geamat greu perceptibil si galgaitul sangelui ce tasnea pe langa lama cutitului.
Sunetul unor pasi grabiti razbatu din dormitor. Un al doilea tanar isi facu aparitia, la fel de frumos si imprastiind aceiasi duhoare parfumata. Acesta privi la Rigora, apoi la cadavrul colegului lui evaluand situatia. Cand in sfarsit privirea i se bloca pe Rigora, aceasta cauta deja o noua arma. Gasi intr-un final o vaza pe care o sparse si pastra in mana un ciob lung si ascutit.
Era prea tarziu. Tanarul ii intuise miscarile si se repezise asupra ei imobilizandu-i bana cu ciobul care se infipse adanc in palma Rigorei.
Gura tanarului se deschise dezvelind aceiasi dinti ascutiti. Se apropie de fata Rigorei pregatita sa ii dea sarutul mortii.
Rigora inchise ochii si isi dadu seama ca involuntar, mentalul ei striga dupa ajutor. Si nu fara raspuns. Ajutorul veni sub cea mai stranie infatisare.
O sageata neagra il dobora pe tanar pe jos si deabia atunci observa Rigora ca sageata fusese defapt nimeni altul decat Angel care statea acum pe pieptul tanarului cu coltii adanc infipti in beregata acestuia.

Seara la TV

In sfarsit acasa. Angel o intampina la usa miorlaind prietenos semn ca ii simtitse lipsa. Castronul de mancare era gol si fusese impins pana la usa frigiderului.
- Ce s-a intamplat? N-ai putut sa deschizi usa sau nu te-ai decis ce plic sa alegi? Hai, ia sa vedem cine castiga azi? zise Marga chicotind in timp ce deshidea frigiderul. Mielul, iepurele sau vitelul?
O senzatie de curent ii strabatu mana dreapta si scapa involuntar din ea plicul de Happy Wiskers cu iepure. Marga isi masa mana dreapta cu cea stanga in timp ce in minte injura conditia umana.
- Ei, asta e. A cazut pe jos, a castigat. Comentarii???
Si cum evident Angel nu avea nimic de comentat cand era vorba de mancare, isi primi portiasi se retrase langa castronul lui.
Marga se duse in sufragerie si se arunca extenuata pe canapea si isi dadu drumu la televizor. Si-ar fi pus si ceva de baut dar ii era prea lene. Aceiasi lene o impiedica si sa mai intinda mana dupa telecomanda pentru a schimba postul. Televizorul se deschisese pe un canal de stiri unde un reporter relata de la o greva.
Atipi si se cufunda intr-un somn fara vise din care sari ca arsa cand auzi niste tipete pline de disperare amestecata cu durere. Trecura cateva secunde pana sa isi dea seama ca zgomotul era de la televizor. Se petrecuse un accident groaznic pe autostrada catre mare. Soferul unei masini nu a observat o groapa din carosabil si a fost aruncat perpendicular pe sensul de mers. Alte sase masini s-au izbit de prima rezultand un haos general.
Cineva filmase cu telefonul mobil momentele imediat de dupa accident si filmul rula acum intr-o fereastra in dreapta ecranului.
Atentia ii fu distrasa de la film cand auzi numele spitalului la care fusese ea repartizata. Se pare ca pe langa cei cinci morti mai erau si doi raniti grav iar unul dintre ei fusese dus la ea la spital.
Asadar Ministerul isi vedea de treaba si fara ea...

Raportul de garda

Marga rontaia niste covrigei cand il vazu pe Bisturiu ca se apropie de ea.
- Vrei?
- Nu multumesc, nu mi-e prea bine. Am emotii mari. Stiu ca nu e primul spital in care intru sau prima sectie sau primul modul de rezidentiat dar asa patesc de fiecare data. Ma emotionez ca un boboc in fata primului exament din facultate. Maine o sa fiu OK. Acum insa imi tremura mainile si nu pot sa fac nimic bine. Sunt agitat si cred ca am si tensiunea mare acum. Sora mea insa e foarte calma de fiecare data. I se potriveste de minune numele de Morfina. Da, si e foarte pricepu...
- Aloooo, te-ai defectat? Nu te mai poti opri din vorbit? S-a ars un circuit?
- Te rog sa il scuzi, zise amuzata Morfina care se apropiase de ei intre timp. E pe fond nervos. Pana maine ii trece. Acum hai sa intram la raportul de garda ca s-au strans toti medicii. Doar noi lipsim. Halal impresie ce facem in prima zi.
- Paul unde e?
- A intrat deja in sala de raport.
Camera in care se tinea raportul era destul de incapatoare. 14 scaune erau insirate in jurul unei mese ovale de culoarea oului de rata. Din ele mai era liber doar unu. Paul se ridica si ii ceda locul Margai apoi ii indica Morfinei sa ia loc pe scaunul ramas liber.
Raportul se desfasura fara prea mari incidente. Profesorul Sutaru ii prezenta medicilor si le ura bun venit pe sectie apoi se intoarse cu privirea catre dosarele de pe masa si incepu sa discute cu medicii despre starea pacientilor.
Mintea Margai alerga printre diagnostice si foi de observatie, printre programari la sala de operatie si tratamente medicamentoase... Doar cand auzi vocea Profesorului rostind cuvantul rezidenti redeveni atenta.
- Consider ca o zi de acomodare e suficienta asa ca de maine rezidentii or sa intre in sala cu noi. Pe Paul o sa il iau cu mine iar pe restul ii trageti la sorti... Glumeam. Anca o sa lucreze cu Morfina, Doina cu Bisturiu si Andrei cu Marga. Bun, acum ca am stabilit ce si cum...hai la joaca.

Bisturiu si Morfina

Gatul il simtea intepenit. Probabil ca dormise stramb si acum gatul nu mai vroia sa se intoarca spre stanga. O durea.
Holurile spitalului pline de miros de medicamente ii amintea de vremea in care opera zi de zi. Atunci nici nu mai baga de seama aroma specifica de spital. Era un robot care nu mai stia nimic decat munca si casa...si uneori munca devenea casa.
Ajunse la etajul 7 si se indrepta spre un tanar in halat alb care statea pe hol.
- Buna. Scuze ca te deranjez. Sunt noua rezidenta si ma intrebam daca sti cu cine trebuie sa vorbesc...sau unde il gasesc pe seful de sectie.
- Buna. Sefu e in biroul din fata, dar nu te deranja sa te duci...e ocupat acum. Am vorbit cu asistenta sefa si a zis sa asteptam aici. Aparent suntem patru rezidenti noi. Eu, tu si presupun ca dupa moaca cei doi care au intrat pe sectie acum. Apropo, eu sunt Paul.
- Marga. Incantata de cunostinta.
Isi zambira si se intoarsera spre noii veniti care se apropiasera indeajuns pentru a fi salutati. Erau un baiat si o fata. Aveau nasul covoiat, sprancene groase, tenul tuciuriu si ochii negrii ca taciunele. Se vedea de la o posta ca sunt frati.
- Buna, spuse Marga pasind in intampinarea celor doi. Eu sunt Marga si el este Paul. Se pare ca modulul asta suntem colegi.
- Salut, replica baiatul tuciuriu. Eu sunt...Bisturiu si ea e sora mea Morfina. Si nu, nu e o gluma. Asa ne-au zis parintii nostrii. De cand ne-am nascut s-au hotarat sa ne dea la medicina.
Paul nu se putu abtine si comenta zambind:
- Presupun ca e mai bine decat sa va fi spus Semafor si Intersectia...sau...
Dar nu mai apuca sa termine ce avea de zis ca usa de la biroul sefului de sectie se deschise. Din birou iesi un barbat pe la 60 de ani, cu parul carunt si cu riduri sapate adanc pe frunte. Trecu pe langa ei si fara sa le arunce nici o privire la spuse:
- Urmati-ma. Numele meu e Anton Sutaru. Nu torn beton asa ca fara glume. Cat timp sunteti aici o sa imi raspundeti doar mie. Ati fost alesi sa va faceti rezidentiatul aici datorita rezultatelor voastre deosebite, asa ca nu ma dezamagiti. Acum hai sa facem vizita.

Pa dosar

Seara o gasi pe Marga citind ultimele file din dosarul de la Minister. Il citise deja de trei ori in ultimele doua zile si decise ca ce nu i-a ramas pana acum in cap, nici nu ii va ramane. Il lasa pe masa de la bucatarie, se ridica si se intinse zgomotos.

Angel isi facu aparitia si se alinta printre picioarele ei. Apoi o conduse miorlaind la frigider in speranta ca va primi ceva de mancare. Marga deschise frigiderul si lua un plic de Happy Wiskers cu miel si un iaurt cu capsuni pentru ea. Ii puse lui Angel mancarea in castronul cel nou apoi isi lua o lingurita din sertarul bufetului si se aseza la masa. Trase dosarul in fata ei si se apuca sa manance lent din iaurt.

Nu o mai interesa continutul dosarului ci modul in care avea sa dispara. Dupa calculele ei, cele 48 de ore aveau sa expire in urmatoarele cinci minute.

La a treia lingurita de iaurt, evenimentul se petrecu. O flacara albastra inghiti dosarul pentru o fractiune de secunda si lasa in urma ei o dara de cenusa. O pala de vant venita de nicaieri spulbera cenusa de pe masa eliminand astfel orice urma a existentei dosarului.

Angel care parce simtise valul de energie ce strabatuse camera o fixase cu privirea pe Marga parca incercand sa afle din privirea ei ce se intamplase.

-N-ai tu treaba. Hai termina de papat si sa mergem la culcare. Mai avem doar o zi de trandavit si apoi la munca cu noi.

Afara la aer

Aer...aer si libertate... Marga iesi pe usa blocului si dadu de niste alei placute, nici prea late, nici prea inguste, incadrate de garduri vii. Cu fiecare pas muschii se incordau mai tare amintindu-i de cum era sa traiesti. Brusc ii veni un chef nebun sa isi incerce noul corp. Ignora faptul ca era pe tocuri si o luo la fuga pe aleile intortocheate. Stanga, dreapta, dreapta, stanga, drept, stang, drept... Se opri numai cand in fata ei aparu o gaura in gardul viu. Nu era prea mare dar destul cat sa se intrezareasca prin ea iarba frageda de un verde intens. Se apropie usor, parca sa nu sperie firele de iarba cu prezenta ei, si se strecura abil prin gard. Se descalta si facu cativa pasi prin iarba ce inca mai pastra amintirea stropilor de roua. Era o senzatie placuta, racoroasa. O senzatie cum nu mai experimentase de prea mult timp.
Se uita spre pamantul moale si izbucni in ras. Isi vazu hainele "moderne" si isi aminti de ce iesise din casa. Isi nota in minte ca trebuie sa isi ia si o pereche de incaltari sport si un training. O sa alerge zilnic pe aleile cu gard verde. Asa o sa se mentine in forma si o sa se si bucure de noul ei corp.
Isi amintea fiecare strada din Bucuresti pe care fusese in viata anterioara, ba chiar constata ca ii erau cunoscute si unele strazi pe care nu calcase niciodata. Dar asta nu i se parea ciudat. Stia ca in momentul trecerii luase cu ea un bagaj mare de cunostinte...si nu toate ale ei.
Intra in primul magazin cu haine ce ii iesi in drum si fara prea mult efort ochii cateva haine care ii placeau. Le proba, umplu doua sacose si plati cu cardul. Stia ca nu are limita de credit, scria in dosar.
Magazin dupa magazin, raft dupa raft, umeras dupa umeras, Marga reusi sa adune sapte sacose pline cu haine, doua cu pantofi si una cu produse cosmetice. In drumul spre casa nu se putu abtine sa nu intre intr-un Pet Shop si sa ii cumpere lui Angel un castron colorat pentru mancare. Doar era noul ei prieten si vecin de apartament.

Identitate noua

Nume: Cosasu
Prenume: Marga
Data nasterii: 13-IV-1978
Locul nasterii: Bucuresti
Stare civila: necasatorita
Adresa: Str. Decadentei nr. 274, Bl. N4, Sc. B, Et.2, Ap.30
Telefon fix...
Telefon mobil...
bla...bla...bla...
Animal de companie: Angel
Cand citi numele pisicii, Marga (pentru ca acesta este numele ei de acum inainte) pufni in ras improscand pe peretii bucatariei gura de cafea pe care tocmai o sorbise. Ironiile se tineau lant...era nascuta pe 13, statea pe strada Decadentei, avea o pisica neagra numita Angel...oare ce mai urmeaza? Oricum, era clar, cineva isi pusese imaginatia la contributie pentru a nu o lasa nici o clipa sa uite de unde a venit.
Culoarea preferata: gri
Floarea preferata: iris
bla...bla...bla...
Deja erau prea multe informatii. Avea nevoie de o gura de aer, avea nevoie sa vada oameni, sa socializeze, sa schimbe macar doua cuvinte cu cineva care nu fusese mort de curand.
Merse in dormitor si deschise sifonierul. Dezastru. Persoana care se ocupase de achizitionarea vestimentatiei ei probabil ca a trait undeva pe la inceputul anilor '70...intr-o grota. Hainele erau toate numai culori inchise, rochii lungi, camasi de dantela si fuste mult sub genunchi.
Nu, nu, nu...asa ceva nu se poate. Cum sa se imbrace ea asa...pe cine a omorat?!? E clar, se cere o sesiune de cumparaturi.
Zis si facut. Alese cu greu niste haine din sifonier, se imbraca, isi puse o pereche de pantofi evident negrii, isi lua geanta dupa ce verifica prezenta portufelului si a cardurilor aferente, insfaca din yala cheile si iesi intr-un final pe usa.

Mic dejun in doi

Lumina puternica trecea printre vergelele jaluzelei alergand jucausa pe chipul ei obosit. Rigora, vadit deranjata din somnul ei fara vise, deschise ochii si ii inchise imediat la loc. Lumina era deranjanta. Dupa cateva incercari reusi sa tina ochii deschisi. Privi in jur si vazu ca se afla intr-o camera mare zugravita in nuante calde de verde. In fata patului cu baldachin statea un cufar frumos sculptat. In dreapta era un sifonier din lemn masiv cu doua oglinzi generoase iar in stanga se afla usa spre hol si o masuta de machiaj. Pe taburetul din fata masutei statea aceiasi pisica neagra pe care o vazuse in toiul noptii, imediat dupa trecere.
Vazand ca a fost observata si ca noua ei stapana se trezise, pisica facu un salt gratios si ateriza pe plapuma pufoasa cu care era invelita Rigora.
Privi pisica cu atentie si ramase uimita de contrastul dintre blana neagra ca smoala si ochii galbeni in care se putea citi istetimea felinei. Intinse mana sa o mangaie iar pisica veni in intampinarea ei torcand placut.
Dupa cateva minute de harjoneala, pisica facu inca un salt si ateriza in cadrul usii ce ducea spre hol. Mieuna si pleca agale in directia in care banuia Rigora ca se afla bucataria.
- Asadar ti-e foame..bine... ce-i drept ar merge un mic dejun si o cafea. Da, o cafea mare cu doua linguri de inghetata de vanilie, cu frisca si cu fistic pisat.
Deschise frigiderul si il gasi ticsit cu de toate. Ii spusesera cei de la Minister ca o asteapta o casa dotata cu tot ce ii trebuie, dar nu se gandise ca va gasi si frigiderul plin cu ce ii placea ei. Pe una din policioarele de pe interiorul usii stateau aliniate pliculete de Happy Wiskers din diferite tipuri de carne.
- Ia sa vedem ce papi tu azi? spuse Rigora uitandu-se jucaus spre pisica. Avem ton, miel cu mazare, vitel cu mor...(un mieunat puternic o intrerupse in mijlocul cuvantului) ...covi... Ma, da stiu ca nu o duci rau. Ok, vitel sa fie.
Desfacu plicul si se indrepta spre castronul asezat sub geam. In drum zari dosarul de pe masa. Era dosarul despre care ii povestisera cei din Minister. Dosarul cu toate datele despre noua ei viata.
Trebuia sa il citeasca...dar dupa micul dejun...la o cafea...

Trecerea

Un junghi ii strafulgera locul unde candva ii batea inima. Transpiratii calde si reci se alternau cu o viteza mult prea mare. Toti muschii ii tremurau si antrenau in dansul lor oasele, cartilagiile, pielea si chiar si patul care incepuse sa se miste pe parchetul lucios din cauza vibratiilor. Camera se invartea, tamplele ii zvacneau iar ochii incercau din toate puterile sa isi paraseasca orbitele.
Primul gand al Rigorei fu ca viseaza. Ca are unul din nenumaratele ei cosmaruri, dar in niciunul nu aparea imbracata in muschi si piele, nu avea ochi si nici inima. Si atunci o lovi...era trecerea. Sufletul ei era trimis inapoi in lumea celor vii.
Cu toata durerea ce o apasa si cu toata ameteala ce nu-i dadea pace, avea totusi senzatia ca gandirea inca ii functioneaza coerent.
Brusc totul inceta; durerea, ameteala, tremuratul, transpiratiile, tot. Simti ca ceva e in neregula, ca ceva rau s-a intamplat sau ca urmeaza sa se intample.
O mana o prinse de umar si o intoarse brutal. Simti cum ceva o loveste in burta si recunoscu conturul unui picior incaltat cu un bocanc de armata. Pe brate ii aparura niste santuri adanci ce colcaiau de sange si care se mareau pe masura ce unghiile negre ale unei maini osoase o loveau cu putere.
Realiza ca era prinsa intre lumi, in locul in care erau exilati cei ce nu se mai puteau intoarce la viata si care nu reuseau sa se integreze in lumea de dincolo.
O voce cunoscuta isi facu aparitia printre urletele celor ce o loveau.
- Rigora, sunt profesorul Decimus. Imi cer scuze pentru ce se intampla. Am fost intrerupti in mijlocul ritualului de trecere si a trebuit sa asteptam plecarea intrusului. O sa continuam imediat. Trebuie sa rezisti, nu ai de ales...
Si vocea pieri. Din pacate, loviturile nu numai ca nu disparusera o data cu vocea, dar se si intetisera. Acum cineva o tragea de par in timp ce limba ii era smulsa din gura cu o pensa chirurgicala ruginita. Trebuia sa indure, asa cum a spus si Decimus, nu avea de ales. Incerca sa se gandeasca la ceva placut dar nu ii venea nimic in minte. Parca totul ar fi fost sters cu un burete magic. Totul in afara de ceva... Imaginea pozei barbatului cu ochi caprui. Se agata de acea imagine si astepta zambind sa se termine calvarul.
Durerea incepu sa scada, pielea nu ii mai sangera asa de rau, capul nu se mai invartea asa de repede. Si iarasi tacere.
Peste cateva clipe simti atingerea rece a unui asternut de matase pe pielea ei goala. Obrazul si-l simti atins de ceva cald si umed. Dupa cateva minute reusi sa desluseasca in lumina palida din incapere sursa acelei senzatii. O pisica o lingea pe fata.
"O pisica neagra...ironic, nu? Deci trecerea reusise intr-un final."
Lesina...

O ultima noapte

- Buna ziua domnule administrator, Rigora sunt. V-am sunat sa va rog sa ma scoateti de la intretinere.
- Buna Rigora. Ce s-a intamplat? Te muti de la noi din bloc? Te-a deranjat iar vecinul de la 4 cu muzica lui infecta?
- Nu, nimic de genul asta. Am primit un loc de munca mai bun in alta zona si trebuie sa ma mut acolo. E la 4000 de kilometrii de aici si mi-ar fi cam greu sa fac naveta, nu-i asa?
- Hehehehe, da, ar fi cam greu... Bun, am inteles. Si cu ce data vreti sa se faca modificarea?
- Pai cu data de maine. Banii pentru ce mai aveam de plata vi i-am lasat intr-un plic in cutia dumneavoastra postala.
- Da, e ok asa.
- Multumesc. O zi buna in continuare.
- Drum bun si sa nu ne uiti. La revedere.
O oarecare melancolie o cuprinse. In anii petrecuti aici isi facuse cativa prieteni, prieteni pe care acum ii mintise si pe care ii parasea. Dar cu siguranta niciunul din ei nu i-ar fi reprosat nimic daca ar fi aflat adevaratele ei motive de plecare.
Era ora 17:30 cand privirea i se opri pe ceasul de pe peretele bucatariei. Cina era aproape gata asa ca Rigora se se apuca sa-si aseze tacamurile si farfuria pe masa. Era ultima ei seara acolo asa ca era hotarata sa o petreaca cat mai bine. Isi gatise niste peste cu cartofi natur peste care presarase niste patrunjel. Alturi era o sticla de sampanie scumpa desfacuta cu care sa grabeasca pe gat mancarea.
Din sufragerie se auzea cea mai noua melodiea lui Elvis. Era de pe cel de-al treilea album lansat post mortem si se afla de 5 saptamani pe primul loc in topurile celor mai mari posturi de radio din lumea asta. Fredonand intre doua inghitituri simti cum un nou val de melancolie o cuprinde si scutura energic din cap parca pentru a alunga aceasta stare.
Spala vasele, le sterse cu o carpa moale si le puse la locul lor in bufet. Mai aranja una alta prin casa nefiind sigura cand si daca isi va mai revedea lucrurile, se schimba in pijama si se baga in pat.
Auzise despre trecere dar nu o experimentase niciodata...si cica prima data e cel mai rau. Dealtfel multe lucruri se imbunatatesc dupa prima experienta.
Adormi zambind.

Intrebari cu raspuns la dosar

- Buna dimineata domnisoara Mortis. Va rog frumos sa luati un loc. Doriti sa trimit pe cineva dupa o cafea?
- Buna dimineata. Nu, multumesc, am baut deja cam multa.
- In regula, atunci sa incepem. Ne cerem scuze pentru absenta colegilor nostri, dar au de rezolvat o problema urgenta pentru minister si prezenta lor a fost solicitata in alta parte. Oricum, vor fi informati in amanunt de discutia de azi. Deci...ce decizie ati luat?
- Pai... am decis sa accept. Dar as mai avea nevoie de cateva detalii daca se poate.
- Mi-e teama ca nu se poate. Tot ceea ce tebuia sa stiti in momentul asta se afla in dosarul pe care nu ma indoiesc ca l-ati citit cu mare atentie. Orice alte informatii care se vor dovedi necesare sau relevante le veti primi ulterior de la unul din noi.
- Am inteles.
- Bun. Aveti doua zile sa va pregatiti de plecare. Daca trebuie sa anuntati pe cineva unde si de ce plecati, va rugam sa le povestiti ca ati primit un loc de munca mai bine platit undeva foarte departe. Asta e si povestea pe care o va promova ministerul. Din momentul acesta nu vorbiti cu nimeni despre acest proiect, nici macar cu noi. Va rezolvati problemele si asteptati linistita trecerea. Dupa cum ati citit in dosar, acolo, va asteapta o viata noua cu tot ce implica ea. Aveti un apartament complet mobilat, situat la doar 5 minute de centrul orasului, o biblioteca plina cu toate cartile de medicina care v-ar putea interesa, carnet de sofer, masina, prieteni si chiar o pisica. Pe masa din bucatarie va asteapta alt dosar in care aveti notate toate detaliile noii dumneavoastra vieti. Data nasterii, cuoarea preferata, numele pisicii...tot. Aveti doua zile sa memorati dosarul dupa care acesta se va dematerializa. Asta a fost tot. Va doresc o zi buna. Puteti pleca acasa. A, si va recomandam sa va odihniti. Trecerea nu e o experienta tocmai placuta.