marți, 14 aprilie 2009

Trecerea

Un junghi ii strafulgera locul unde candva ii batea inima. Transpiratii calde si reci se alternau cu o viteza mult prea mare. Toti muschii ii tremurau si antrenau in dansul lor oasele, cartilagiile, pielea si chiar si patul care incepuse sa se miste pe parchetul lucios din cauza vibratiilor. Camera se invartea, tamplele ii zvacneau iar ochii incercau din toate puterile sa isi paraseasca orbitele.
Primul gand al Rigorei fu ca viseaza. Ca are unul din nenumaratele ei cosmaruri, dar in niciunul nu aparea imbracata in muschi si piele, nu avea ochi si nici inima. Si atunci o lovi...era trecerea. Sufletul ei era trimis inapoi in lumea celor vii.
Cu toata durerea ce o apasa si cu toata ameteala ce nu-i dadea pace, avea totusi senzatia ca gandirea inca ii functioneaza coerent.
Brusc totul inceta; durerea, ameteala, tremuratul, transpiratiile, tot. Simti ca ceva e in neregula, ca ceva rau s-a intamplat sau ca urmeaza sa se intample.
O mana o prinse de umar si o intoarse brutal. Simti cum ceva o loveste in burta si recunoscu conturul unui picior incaltat cu un bocanc de armata. Pe brate ii aparura niste santuri adanci ce colcaiau de sange si care se mareau pe masura ce unghiile negre ale unei maini osoase o loveau cu putere.
Realiza ca era prinsa intre lumi, in locul in care erau exilati cei ce nu se mai puteau intoarce la viata si care nu reuseau sa se integreze in lumea de dincolo.
O voce cunoscuta isi facu aparitia printre urletele celor ce o loveau.
- Rigora, sunt profesorul Decimus. Imi cer scuze pentru ce se intampla. Am fost intrerupti in mijlocul ritualului de trecere si a trebuit sa asteptam plecarea intrusului. O sa continuam imediat. Trebuie sa rezisti, nu ai de ales...
Si vocea pieri. Din pacate, loviturile nu numai ca nu disparusera o data cu vocea, dar se si intetisera. Acum cineva o tragea de par in timp ce limba ii era smulsa din gura cu o pensa chirurgicala ruginita. Trebuia sa indure, asa cum a spus si Decimus, nu avea de ales. Incerca sa se gandeasca la ceva placut dar nu ii venea nimic in minte. Parca totul ar fi fost sters cu un burete magic. Totul in afara de ceva... Imaginea pozei barbatului cu ochi caprui. Se agata de acea imagine si astepta zambind sa se termine calvarul.
Durerea incepu sa scada, pielea nu ii mai sangera asa de rau, capul nu se mai invartea asa de repede. Si iarasi tacere.
Peste cateva clipe simti atingerea rece a unui asternut de matase pe pielea ei goala. Obrazul si-l simti atins de ceva cald si umed. Dupa cateva minute reusi sa desluseasca in lumina palida din incapere sursa acelei senzatii. O pisica o lingea pe fata.
"O pisica neagra...ironic, nu? Deci trecerea reusise intr-un final."
Lesina...

0 comentarii: