Ajunsa acasa isi turna un pahar de whisky, se tranti pe canapea si intinse mana spre dosarul care statea ademenitor pe masa din fata ei.
Timp de trei ore intinse si isi retrase mana intr-un joc chinuitor de du-te-vino. Intr-un final paru ca decizia e luata. Trase dosarul aproape de ea si fara sa il deschida isi plimba degetele peste cantul filelor incercand sa le estimeze numarul... 25... 25 de pagini pline de informatii secrete numai pentru ochii ei. Stia ca trebuie sa le parcurga mai devreme sau mai tarziu iar “devreme” trecuse de mult.
Era 1 noaptea cand dosarul se deschise in bataia puternica a unei pale de vant intrata pe geamul uitat deschis. Rigora sari ca arsa din somnul fara vise in care picase si ochii ii cazura pe pagina care se grabise sa i se arate. Privirea ii fu intoarsa de o pereche de ochi caprui care straluceau sagalnic dintr-o poza atasata paginii din dosar.
Rigora, vadit mult mai interesata de continutul dosarului, lua poza in mana stanga, ii zambi si o aseza pe masa langa dosar in asa fel incat sa fie in permanenta la vedere.
“Ia sa vedem noi, frumosule, ce e cu tine...” spuse catre poza si deschise dosarul la prima pagina. Foaie cu foaie, dosarul isi dezvelea misteriosul continut. Fiecare pagina aducea un rid pe fruntea Rigorei, iar fiecare privire fugara aruncata pozei de pe masa il stergea.
De-abia spre sfarsitul lecturii chipul cosasei se lumina puternic, semn ca in sfarsit lucrurile capatau un sens. “Asadar asta vor de la mine?!? Asta e misiunea secreta pe care mi-au pregatit-o. Perfect!”
“Deci sa recapitulez:
- Ma intorc in lumea celor vii (nimic anormal inca)
- Imi pastrez toate amintirile din lumea asta si le capat si pe cele din viata mea anterioara (nemaiintalnit de ciudat...nu am mai auzit de asa ceva si sunt convinsa ca nici o carte de istorie a Vietii de dupa nu a consemnat vreun eveniment similar)
- Trec iar de partea baricadei care se ocupa cu salvatul vietilor in rol de rezidenta in an final (o sa fie interesant sa retraiesc rezidentiatul cu mintea de acum...nu tu tocit pentru examene... nu tu nopti dormite cu capul pe mesele bibliotecii universitatii...doar distractie si...distractie. Bine, hai, si niste practica, pana una alta n-am mai pus mana pe bisturiu de 6 ani lungi)
- Dau coasa si primesc in schimb bisturiul
- Il caut pe tanarul din poza, il fac sa se indragosteasca de mine si aflu tot ce se poate despre el (acum chiar ca mi-au starnit curiozitatea...ce e oare asa de important de aflat despre tipul asta de merita atata deranj si incalcarea atator legi?)
“OK. Intram in joc!”
Doua ore de somn, un dus, micul dejun servit in drum spre usa in timp ce ma incalt si am plecat spre intalnirea ce are sa imi schimbe “viata”.
Era 1 noaptea cand dosarul se deschise in bataia puternica a unei pale de vant intrata pe geamul uitat deschis. Rigora sari ca arsa din somnul fara vise in care picase si ochii ii cazura pe pagina care se grabise sa i se arate. Privirea ii fu intoarsa de o pereche de ochi caprui care straluceau sagalnic dintr-o poza atasata paginii din dosar.
Rigora, vadit mult mai interesata de continutul dosarului, lua poza in mana stanga, ii zambi si o aseza pe masa langa dosar in asa fel incat sa fie in permanenta la vedere.
“Ia sa vedem noi, frumosule, ce e cu tine...” spuse catre poza si deschise dosarul la prima pagina. Foaie cu foaie, dosarul isi dezvelea misteriosul continut. Fiecare pagina aducea un rid pe fruntea Rigorei, iar fiecare privire fugara aruncata pozei de pe masa il stergea.
De-abia spre sfarsitul lecturii chipul cosasei se lumina puternic, semn ca in sfarsit lucrurile capatau un sens. “Asadar asta vor de la mine?!? Asta e misiunea secreta pe care mi-au pregatit-o. Perfect!”
“Deci sa recapitulez:
- Ma intorc in lumea celor vii (nimic anormal inca)
- Imi pastrez toate amintirile din lumea asta si le capat si pe cele din viata mea anterioara (nemaiintalnit de ciudat...nu am mai auzit de asa ceva si sunt convinsa ca nici o carte de istorie a Vietii de dupa nu a consemnat vreun eveniment similar)
- Trec iar de partea baricadei care se ocupa cu salvatul vietilor in rol de rezidenta in an final (o sa fie interesant sa retraiesc rezidentiatul cu mintea de acum...nu tu tocit pentru examene... nu tu nopti dormite cu capul pe mesele bibliotecii universitatii...doar distractie si...distractie. Bine, hai, si niste practica, pana una alta n-am mai pus mana pe bisturiu de 6 ani lungi)
- Dau coasa si primesc in schimb bisturiul
- Il caut pe tanarul din poza, il fac sa se indragosteasca de mine si aflu tot ce se poate despre el (acum chiar ca mi-au starnit curiozitatea...ce e oare asa de important de aflat despre tipul asta de merita atata deranj si incalcarea atator legi?)
“OK. Intram in joc!”
Doua ore de somn, un dus, micul dejun servit in drum spre usa in timp ce ma incalt si am plecat spre intalnirea ce are sa imi schimbe “viata”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu