Ibricul de ceai

Cadavrele celor doi tineri disparusera de vreo douazeci de minute si lasasera in urma doar niste pete sangerii. Marga statea sprijinita de un perete si incerca sa rememoreze ce s-a intamplat din clipa in care a intrat pe usa vecinei de palier.
Imediat dupa lupta Angel disparuse in timp ce ea se chinuia sa o readuca pe sarmana babuta in simtiri. O ajutase sa se ridice si dupa cateva minute de tacere, babuta pleca la bucatarie sa faca un ceai. De atunci in mintea Margai rula neincetat acelasi film. Urletele, cutitul de bucatarie, usa intredeschisa, tanarul aplecat peste trupul vecinei, lovitura, icnetul de durere, al doilea tanar, Angel... Si mereu cand filmul ajungea in acest moment, Marga realiza ca Angel nu mai e in preajma si incepea sa isi faca griji in partile privinta lui. Nu isi dadea seama ce era, dar ceva o tine pe loc desi sufletul ii spunea ca ar trebui sa plece in cautarea lui. Poate ca era gandul ca batranica ar putea fi inca in pericol, poate ca era socul de dupa lupta sau poate era doar promisiunea unui eai cald si a unor explicatii...
Filmul se opri brusc. “Da, babuta ar putea avea niste explicatii. A fost mult prea calma dupa atac ca sa presupun ca nu stie nimic. Nimeni nu trece printr-o experienta ca asta fara sa ramana marcat.” Era marcata ea, o fosta cosasa. Ea care cunoscuse moartea, ea care fusese moartea...”
Clar, babuta stia ceva. Dar orice stia asta nu includea si faptul ca facutul unui ceai nu iti ia 30 de minute. Cu pasi inca nesiguri, Marga se indrepta spre usa de la bucatarie care ramasese deschisa. Trecu pragul si isi gasi vecina aplecata deasupra aragazului privind atenta in ibricul in care apa pentru ceai bolborosea aruncand stropi fierbinti in toate partile. Poate totusi batrana a fost si ea afectata, gandi Marga in timp ce se apropia de vecina ei spre a o intreba daca totul e in regula.
Cand sa deschida gura, Marga realiza ca vecina ei nu doar se uita fix in ibric ci si vorbea cu ibricul...sau cu cineva din ibric... Profitand de faptul ca batrana nu parea sa fi sesizat prezenta ei in bucatarie, Marga se apropie pana reusi sa desluseasca din cuvintele batranei.
- V-am spus, au fost doi...mereu sunt doi...unul tanara...iar de celalalt Angel...eu n-am apucat sa reactionez...mai mult surprinsa...cazusem la pamant, noroc ca a venit ea...nu, nu cred ca si-au dat seama cine e...nu si-a folosit puterile si e putin posibil sa stie ca le are...cu un cutit...da, ma asteapta sa ii fac un ceai...ai dreptate am stat cam mult, ar trebuii sa ma intorc...”Intelegand ca discutia se apropie de sfarsit, Marga o lua cu pasi usori spre usa bucatariei. Nu avea timp sa iasa asa ca facu stanga imprejur si se prefacu ca deabia intra in bucatarie.
- Sunteti ok doamna? Ati plecat de ceva vreme si vroiam sa vad daca nu vi s-a facut cumva rau.
- Ce m-am speriat! Nu e frumos sa te strcori asa in spatele oamenilor. Am o varsta, as putea face un stop cardiac, sau un accident vascular.
- Sincer m-as mira. Ok, hai sa nu ne mai ascundem dupa deget. Stiu ca nu esti ce pretinzi dar inca nu stiu ce esti. In schimb e destul de clar ca tu stii cine sunt eu, la dracu, se pare ca stii mai multre despre mine decat stiu eu.
- Hai ca esti socata...nimeni nu trebuie sa treaca prin asa ceva. Hai bea un ceai ca deja incepi sa vorbesti aiureli...
- Ca sa scurtam preludiul...am auzit mica ta conversatie cu ibricul. Am auzit destul cat sa stiu sigur ca nu mi s-a parut. Acum ca se vede pe fata ta ca ai inteles ca nu e cazul sa ne mai prefacem spune tot, fara retineri.
- Pai e forte mult de spus. Nu stiu de unde sa incep... Nu stiu daca esti pregatita sa auzi tot...
- Avem toata noaptea la dispozitie. Plus timpul de dupa ce ma intorc de la spital, in fiecare zi. Si asa nu dau astia nici un film bun la televizor.