Dus pe bune...

Masina opri in fata unei vile cu o gradina mare plina de flori. Prin dreapta casei se intrezarea o alee pietruita care ducea la piscina.

Marga deschise portiera si cobori.

- Am ajuns? Asta e?

- Da domnisoara. Asta e. Nu va place?

- A, ba da... zise Marga si se uita aparent incantata si admirativ de jur imprejur. Doar ca sunt un pic grabita...

- Da, inteleg...dusul...

- Da, dusul... si rosind, Marga, se grabi spre portbagaj si insfacandu-si valiza intra grabita in casa.

Isi arunca valiza pe canapeaua din sufragerie si observa in trecere ca incaperea in care intrase se deschidea printr-o usa de sticla spre o terasa mare din spatele casei. Deschise valiza si incepu sa insire toata garderoba pe manerele canapelei. Dupa 10 minute de privit, se hotari sa opteze pentru o rochita vaporoasa de vara...nici prea serioasa...nici prea provocatoare...exact cum trebuie pentru prima intalnire.

Bucuroasa de alegerea facuta se intoarse spre restul casei si observa ca tinerii care le condusesera pana aici plecasera si ca in urma lor ramasesera doar bagajele, doamna Corbu si cusca lui Angel. Cusca avea usita deschisa semn ca Angel fusese eliberat si ca acum probabil explora noua casa.

Doamna Corbu se uita la ea si ii spuse pe un ton sagalnic:

-Nepotica, acum ca te-ai linistit si te-ai hotarat cu ce te imbraci, nu crezi ca ar fi cazul sa faci si dusul ala? Doar nu te duci asa transpirata la intalnire?!?

- Fix in dus ma duc...apropo...unde e baia?

- Una sus, una jos...cum intrii in dreapta.

Marga pasi la inceput nesigura, apoi din ce in ce mai hotarata spre baia de la parter. In mod normal s-ar fi dus la cea de la etaj pentru a vedea ce mai e si pe acolo, dar acum nu avea nici timpul nici starea pentru explorari.

La nici un minut dupa ce iesi din dus telefonul suna.

- Buna, scuze ca a durat mai mult dar am zis sa ai timp. Nu vreau sa fiu stresant. Plus ca am incercat sa fac rezervare online la film si am avut ceva probleme cu netul, dar am reusit pana la urma.

- Pai si cum facem?

- Filmul e la ora 9. Vin sa te iau la 8 si 10?

- E, nu e nevoie. Ne intalnim undeva in oras. Oricum n-as sti sa iti explic unde stau. M-am mutat recent si nu am apucat sa invat numele strazilor.

- Ok. La 8 jumate in piata mare in fata la teatru. Adica daca e bine si pt tine...

- E foarte bine. Ne vedem acolo. Pa!

- Da, ne vedem. Pa si tie!

Timpul in care rochita fusese imbracata ar fi intrat cu siguranta in cartea recordurilor daca ar fi fost cineva acolo sa observa. Inima Margai batea cu putere in momentul in care usa se inchise in urma ei. Nu apuca sa faca doi pasi ca usa se deschise din nou si din ea o striga noua ei bunica:

- Alooo, unde pleci asa? Nu zici pa, nimic?

- Scuze, nu sunt obisnuita sa dau raportul cuiva...ma grabeam...scuze...la revedere...

- Ia hartia asta. Ti-am scris aici adresa la care sa te aduca taxiul cand te intorci. Desi eram curioasa sa vad cum ajungi inapoi fara sa ai adresa... A, si ti-am chemat si un taxi ca sa ajungi la timp.

- Multumesc mult! Ai grija, s-ar putea sa ma obisnuiesc repede cu grija asta de bunica.

Rase si se urca in taxiul care tocmai trasese in fata ei.

- Buna seara. In piata mare in fata teatrului, va rog!

Si seara deabia incepe...

Usa de la lift se deschise si Marga pasii in holul blocului. Usa de la apartamentul doamnei Corbu era larg deschisa iar in mijlocul ei statea Angel. Cand o vazu pe Marga, acesta se intoarse si pasi inauntru, fluturandu-si coada in semn de invitatie.
- Doamna Corbu...usa era deschisa si am intrat... Doamna Corbu...sunteti acasa?
Marga parasi holul apartamentului si intra in sufragerie. Lipsa proprietarei ii creea o senzatie tare neplacuta si un gol imens in stomac. "Oare unde o fi femeia asta? Usa deschisa...ea nu raspunde... Sper ca nu a patit ceva..."
- Buna draga mea! Aoleu, te-am speriat. Scuze, impachetam niste lucruri in graba si eram concentrata pe ce fac. Nu te-am auzit intrand.
- Saru' mana. Nu-i nimic. Am strigat si cand am vazut ca nu raspundeti mi-am facut griji... Dar ce impachetati? Ca vad ca a-ti umplut doua valize deja. Plecati in vacanta?!?
- A, nu... Ma mut!
- Va mutati???
- De fapt, ne mutam. Si eu si tu si Angel. Ceea ce s-a intamplat aici nu a trecut neobservat in randurile Companionilor Intunecati. E foarte probabil sa trimita alti asasini in seara asta si crede-ma de data asta or sa vina mai bine pregatiti. Am avut noroc ca nu se asteptau sa apari tu. De fapt ei credeau ca eu sunt tu. Offf, ma uit la tine si vad ca nu mai pricepi nimic. Lasa, povestim la o cana cu ceai. Acum mergi la tine si strange strictul necesar. Intr-o ora vine o masina sa ne ia.
- In regula. Ma duc sa strang cate ceva...
- Vezi sa iei cu tine ghiveciul de pe geamul din bucatarie, vaza din sufragerie si cutia cu betisoare de urechi din baie...
- Mi-e teama si sa intreb de ce...asa ca nu o sa o fac acum...intreb la ceai...
Intr-o ora, amandoua erau gata de drum. Cu o valiza intr-o mana, cu ghiveciul la sub brat si cu o cusca in care statea Angel in cealalta mana, Marga cobora treptele din fata blocului. Chiar in momentul acela o masina opri in fata ei. Din ea coborara doi tineri solizi imbracati de strada. Unul din ei se apropie de ele si intreba aproape soptit:
- Doamna Corbu si domnisoara Cosasu?
- Da...
- Va rog sa poftiti in masina. Da-ti-mi bagajele si urcati.
Batrana se sui in fata langa sofer iar Marga pe bancheta din spate langa cel care le ajutase cu bagajele.
- Nu avem mult de mers. In 10 minute suntem acolo. Sper sa va placa noua casa. Pentru siguranta dumneavostra, Ministerul a decis sa locuiti impreuna intr-o vila la marginea orasului. De azi inainte, doamna Corbu va fi bunica dumneavoastra domnisoara Cosasu. Aveti un dosar pe masa din bucatarie cu noi instructiuni.
Telefonul Margai incepu sa sune. Se uita la ceas si vazu ca era 6 fix. "Auci, asta e sigur Paul. Ce-i zic? Nu pot sa vorbesc acum cu el..." Se intoarse spre tanarul din dreapta ei si zise:
- Fa ca dusul! Te rog...
Tanarul paru putin contrariat, dar se supuse incercand sa imite cat de bine putea apa susurand.
- Alo, lasa-ma sa ghicesc...Paul...
- Da, m-ai prins. Uite ce vroi...
- Paul scuza-ma dar sunt in dus si nu te aud prea bine. Poti sa ma suni in 15 minute?
- Sigur...dus placut! Ne auzim in 15 minute.
- Ok. Merci. Pa.
Vadit jenata, se intoarse iar spre tanarul din dreapta ei:
- Multumesc. Poti sa te opresti acum.

Stop cardiac si film...

-Te-ai descurcat de minune, Marga. Sincer mi-ai intrecut asteptarile. Nici o ezitare, nici o greseala... parca ai face asta de ani de zile. Rar lucru la un rezident.
-Multumesc domnule Doctor Tomescu...
-Andrei. Pana trecem de usile alea sunt Andrei, ai uitat?
- Ati..ai...spus in sala esti Andrei...am iesit din sala si am crezut ca...
- Ok, scuze...in blocul operator sunt Andrei. Hai fugi si te spala si apoi mergi in treaba ta. Azi nu mai operam nimic. A, s-ar putea sa te caute Paul...mi-a soptit o asistenta ca il interesa cat mai dureaza operatia...si cu mine nu are treaba...daca intelegi ce vreau sa zic...
Andrei ii facu cu ochiul Margai si incepu sa isi dea jos halatul de sala si sa se spele pe maini. Marga ii urma exemplul si dupa ce isi lua la revedere de la el se indrepta spre lift pentru a se duce pe sectie. Nu ca ar mai fi avut treaba pe acolo...dar incoltise ceva in ea cand ii pomenise Andrei de Paul. Oare asa o fi? Pentru ea intrebase? "Si liftul asta care nu mai vine... Marga pe scari cu tine ca nu iti prinde rau exercitiul!"
Pe sectie era forfota mare. Asistentele alergau in toate partile, medicul de garda se indrepta grabit spre un salon cu defibrilatorul dupa el, iar infirmierele se chinuiau sa prinda un lift.
Marga se repezi spre salonul cu pricina si ajunsa in usa il vazu pe doctorul de garda cum defibrila un pacient asistat de Paul. Isi dadu seama ca ceva nu merese bine dupa operatie si ca pacientul facuse un stop cardiac. Rasufla oarecum usurata sa vada ca nu era pacientul lor. Un brancardier o ruga sa se dea la o parte din usa si ea executa mecanic. Era uimita de detasarea cu care se uita la intreaga scena. Brancardierul muta pacientul pe targa si insotit de medic si de asistenta porni in viteza spre lift. Cu siguranta il duceau in sectia de reanimare. Marga se trezi deabia cand il vazu pe Paul ca trece pe langa ea.
- M-ai cautat? il intreba ea.
- Nu stiu, se poate...scuze nu am timp acum...vorbim cand ma intorc din reanimare.
"Ok, cat de proasta sa fiu sa ma gasesc sa fac conversatie acum. Pacientul moare pe targa si mie imi arde de flirturi. Ma duc sa completez in dosar protocolul operator si apoi plec acasa. Inca mai am lucruri de lamurit cu doamna Corbu."
Marga deschise usa salii de raport pregatita sa se indrepte spre lift cand dadu nas in nas cu Paul.
- Hei, mai esti inca aici?!? Ce bine. Vroiam sa vorbesc ceva cu tine dar am fost prins cu toata nebunia asta si imi era teama ca ai plecat deja.
- Am mai avut de scris ceva. S-a intamplat ceva?
- A, nu, nimic de genul asta. Vroiam sa te intreb daca nu ai vrea sa iesim la un film in seara asta. cred ca ne-ar prinde bine amandurora, dupa ziua de azi...
- Wow, nu stiu ce sa zic...
- E ok daca nu vrei... probabil ai alt program... am zis si eu sa intreb...
- Stai, ho... N-am zis ca nu merg. Vroiam sa zic ca m-ai luat prin surprindere. Te-ai gandit si la ce film? Sau la ce ora?
- Pai ma gandeam sa mergem la o comedie undeva pe la 7-8. N-am apucat sa ma uit la ce filme sunt. Era doar o idee inca.
- Ok. Hai la 8 sa apuc sa ajung si eu acasa sa ma spal si sa ma schimb. Cat despre film...ma las pe mana ta. Mi-a venit liftul. Ne auzim la 6 la un telefon sa imi zici ce si cum...
- Perfect, doar ca nu am numarul tau...
- Uita-te in condica de prezenta. Langa nume e trecut si numarul de mobil pentru cazuri de urgenta.
Si usa de la lift se inchise fara zgomot.

10 minute si 30 de secunde

Bisturiu si Paul stateau rezenati de zidul holului si discutau ceva in timp ce isi sorbeau tacticosi cafelele, Morfina se sfatuia cu Anca Brailescu cum sa abordeze urmatorul caz, iar Andrei Tomescu, chirurgul la care fusese repartizata Marga tocmai ce iesea zambind larg din cabinetul domnului Profesor Sutaru.
- Buna dimineata Marga. Dupa cum sti eu sunt doctorul Andrei Tomescu. Domnul doctor Tomescu in afara salii si Andrei in sala. Sper ca ai manacat si ai baut bine de dimineata. Intram primul timp in sala 3 si o sa dureze ceva. Ti-am lasat doasrul pe masa din sala de rapot. Ai 10 minute sa il citesti. Ne vedem in 10 minute si 30 de secunde la lift.
- Buna dimineata And...Domnule doctor Tomescu...in 10 si 30, da... ingana Marga si se indrepta fastacita spre sala de raport. "Era sa ii zic Andrei...si mi-a zis clar ca in afara salii e Domnul Doctor Tomescu...si faza cu si 30 de secunde...o face misto de mine sau e asa maniac...ma prind pe parcurs...acum sa ma uit pe dosar ca mai am doar opt minute si 17 pana sa ajung la lfit" isi zise in gand si pufni usor in ras.
"Epiderm de aspect normal...aritmie cardiaca...murmur ventricular...72 de ani...Paul care intra pe usa...diabet...e dragut...cadere de la acelasi nivel...l-as invita la o cafea dar e prea devreme...traumatism cranian usor...si oricum trebuie sa intru in sala...traumatism vertebro-medular la nivel C6-C7...Paul cel frumos...Paul cel frumos...Margai ii place de Paul...Margai ii place de Paul...la dracu Marga, revino-ti...nu esti o pustoaica de 18 ani...plus ca numai de cafea nu iti arde tie acum..."
Piu-piu-piu-piu...
- Asta nu e alarma de la telefonul tau Marga?
- Care, ce...a, da...alarma...nici nu stiu cand am setat-o...da...sa imi aduc aminte ceva cred...Aoleu, alarma... Mai am 10 secunde sa ajung la lift...
De pe hol se auzea vocea doctorului Tomescu:
- 8,7,6,5,4,3...
-2,1, am ajuns, rosti mai mult gafaind Marga.
Si in acelasi timp liftul facu un "ding" puternic semn ca a ajuns si el la timp.

Lectia de istorie

- Bun... incearca sa faci abstractie de tot ce stii despre minister si despre lumea de dincolo pentru ca acum 4507 ani lucrurile nu stateau de loc asa. Atunci lumea de dincolo era impartita in bine si rau, in Iad si Rai. Fiecare din cele doua parti avea un lider care era reales odata la 1000 de ani. Pamantenii ii stiau sub un nume generic: Dumnezeu pentru Rai si Satana pentru Iad. Era mai comod asa. Iadul si Raiul erau mereu in razboi si se luptau mai ales pentru sufletele celor plecati dintre cei vii. Iadul cauta pacate fiecarui suflet si incerca sa le incarcereze pe vecie in cazane cu smoala fierbinte pe cand raiul promova ideea ca orice om se poate schimba si isi poate remedia pacatele in alta viata. Lupta asta a inceput atunci cand Cain, fiul lui Adam si al Evei l-a ucis cu sange rece pe fratele sau Abel. Sufletul lui Cain a fost miza primei dispute. Pe vremea aia insa totul se rezolva mult mai simplu. Fiecare facea o lista cu lucruri bune si cu lucruri rele pe care le faptuise persoana respectiva in viata, se adunau si unde erau mai multe acolo mergea. Bun in Rai-rau in Iad. Simplu...
Marga, care statuse pana acum si ascultase chircita intr-un fotoliu nu mai putu sa se abtina si o intrerupse pe batrana:
- Pai si cum de nu scrie nimic despre asta in nici o carte de istorie? Am citit sute si nu exista nici macar o referire...
- Ajungem si acolo, draga mea...rabdare... Unde ramasesem?
- La imparteala dupa fapte...bun in Rai, rau in Iad...
- Asa, da...acolo eram. Ok. Deci, asta cum am spus era acum foarte multi ani in urma. In vremurile mai apropiate se ajunsese la lupte in arena si tot felul de jocuri barbare la care sufletele trebuiau sa ia parte ca sa poata merge intr-o parte sau alta. Uneori jocurile acestea se terminau cu remiza si sufletul ramanea suspendat intre cele doua lumi, neputand intra in nici una din ele. Acele suflete erau din pacate pierdute pentru totdeauna. Acum 4507 ani insa, cei doi conducatori al Iadului si al Raiului s-au intalnit pe ascuns si au convenit ca aceasta situatie nu avantajeaza pe nimeni. S-au gandit ce sa faca si au gasit ca cea mai buna solutie ar fi o fuziune. Sa nu mai existe doua lumi ci doar una singura. Lumea de dupa. Au complotat in secret si au gasit o formula de guvernare noua in care fiecare isi avea rolul lui bine stabilit. Pacatosii aveau meseriile murdare, cei fara de pacat pe cele mai placute. S-a stabilit formarea unui guvern care sa cuprinda atat demoni cat si arhangheli si care sa formeze un pachet de legi nou adaptat noii lumi.
- Asta fiind guvernul cum il stim noi acum?
- Da, in mare da... S-au mai schimbat unele lucruri, dar cam asta e. Si prima decizie a acestui guvern a fost sa se arda toate cartile care pomeneau de vechea randuire si sa se refaca in concordanta cu realitatea actuala pentru a preveni o eventuala revenire la vechile obiceiuri. Actul a fost facut public si aproape toti cei din lumea de dincolo au fost de acord cu schimbarea. Unii insa au format o miscare de rezistenta la care au aderat si ingeri si demoni. Aceasta miscare de rezistenta s-a autointitulat "Companionii Intunericului" si luptau pentru pastrarea vechilor legi. Din fericire au fost capturati cu totii. Din nefericire, noul regim care era unul pacifist nu a putut da o sentinta de executare a rebvelilor si a poruncit ca acestia sa fie izgoniti in lumea celor vii. Ce nu stia guvernul era ca o data izgoniti acolo, acestia nu treceau la statutul de muritori, ba chiar isi pastrau unele din puteri. In anii care au trecut, Companionii Intunericului si-au incrucisat genele dand nastere unei noi specii de hibrizi. Nici ingeri, nici demoni. Nici muritori, nici nemuritori. Ma rog, muritori sunt dupa cum ai vazut si tu in seara asta...dar nu mor de batranete...
- Foarte interesant... Ieri nu as fi crezut o vorba, dar dupa cele intamplate azi, nu am nici un dubiu ca tot ce imi povestesti e adevarat. As mai sta sa aud si restul povestii, dar in doua ore trebuie sa fiu la spital. Ma duc sa imi fac un dus, sa mai beau o cafea si sa ma pregatesc. Dupa munca vin direct la tine.
- E bine asa. Te astept. Eu intre timp o sa ma odihnesc.
- Ai grija sa incui bine usa...nu o sa mai fiu aici sa te salvez.
- Hehe, pot sa imi port de grija de obicei. Acum m-au luat prin surprindere...asta nu se va mai intampla.
Marga zambi si murmura un "noapte buna" din varful buzelor inainte sa iasa pe usa de la apartamentul doamnei Corbu.

Confesiune

Noaptea se anunta lunga si solicitanta. Marga o lasase pe batranica de vis-a-vis sa isi puna ordine in ganduri si se duse la ea in apartament sa isi faca o cafea. Observa ca in graba in care plecase lasase usa deschisa dar nu isi facea nici un fel de griji. Dupa evenimentele de mai devreme, ce se mai putea intampla?
Ciudat, la baie se auzea apa curgand iar Marga era ferm convinsa ca nu o lasase deschisa. De altfel nici nu avea cum, sarise din pat si se dusese direct la vecina fara sa treaca pe la baie. Intra si il gasi pe Angel in cada cu capul bagat sub jetul de apa, frecandu-si frenetic botul cu labutele. Firisoare de sange se mai vedeau inca amestecate in apa care curgea de pe blana lui Angel.
- Eroul meu... Hai sa te ajut... spuse Marga si apropiindu-se de cada incepu sa il spele bland pe Angel. Acesta incepu sa toarca usor si cand simti ca nu mai avea nici o urma de sange pe blanita, sari din cada si se scutura improscand toata baia cu stropi de apa.
- Adevarul e ca as avea si eu nevoie de un dus, de unul rece.
Dupa ce iesi de la dus si isi savura cafeaua, Marga hotari ca e momentul sa afle ce avea vecina ei de povestit.
- M-am intors...
- Bine ai venit. Ia un loc Marga si hai sa incepem.
- Pai hai sa incepem prin a face cunostinta, desi e clar ca dumneavoastra stiti deja cine sunt.
- Numele meu e Lavinia Corbu...cel putin in lumea asta... Ca si tine lucrez pentru minister si ca si tine am o misune aici. Nu intamplator suntem vecine. Eu trebuia sa am grija de tine. Sa ii tin departe de tine pe Companionii Intunericului, adica pe aia doi de m-ai salvat tu de ei. Ma rog...nu sunt doar aia doi. Mai sunt multi altii ca ei. Dar ca sa intelegi trebuie sa facem un pic de istorie, de genul care nu se preda la scoala...

Ibricul de ceai

Cadavrele celor doi tineri disparusera de vreo douazeci de minute si lasasera in urma doar niste pete sangerii. Marga statea sprijinita de un perete si incerca sa rememoreze ce s-a intamplat din clipa in care a intrat pe usa vecinei de palier.
Imediat dupa lupta Angel disparuse in timp ce ea se chinuia sa o readuca pe sarmana babuta in simtiri. O ajutase sa se ridice si dupa cateva minute de tacere, babuta pleca la bucatarie sa faca un ceai. De atunci in mintea Margai rula neincetat acelasi film. Urletele, cutitul de bucatarie, usa intredeschisa, tanarul aplecat peste trupul vecinei, lovitura, icnetul de durere, al doilea tanar, Angel... Si mereu cand filmul ajungea in acest moment, Marga realiza ca Angel nu mai e in preajma si incepea sa isi faca griji in partile privinta lui. Nu isi dadea seama ce era, dar ceva o tine pe loc desi sufletul ii spunea ca ar trebui sa plece in cautarea lui. Poate ca era gandul ca batranica ar putea fi inca in pericol, poate ca era socul de dupa lupta sau poate era doar promisiunea unui eai cald si a unor explicatii...
Filmul se opri brusc. “Da, babuta ar putea avea niste explicatii. A fost mult prea calma dupa atac ca sa presupun ca nu stie nimic. Nimeni nu trece printr-o experienta ca asta fara sa ramana marcat.” Era marcata ea, o fosta cosasa. Ea care cunoscuse moartea, ea care fusese moartea...”
Clar, babuta stia ceva. Dar orice stia asta nu includea si faptul ca facutul unui ceai nu iti ia 30 de minute. Cu pasi inca nesiguri, Marga se indrepta spre usa de la bucatarie care ramasese deschisa. Trecu pragul si isi gasi vecina aplecata deasupra aragazului privind atenta in ibricul in care apa pentru ceai bolborosea aruncand stropi fierbinti in toate partile. Poate totusi batrana a fost si ea afectata, gandi Marga in timp ce se apropia de vecina ei spre a o intreba daca totul e in regula.
Cand sa deschida gura, Marga realiza ca vecina ei nu doar se uita fix in ibric ci si vorbea cu ibricul...sau cu cineva din ibric... Profitand de faptul ca batrana nu parea sa fi sesizat prezenta ei in bucatarie, Marga se apropie pana reusi sa desluseasca din cuvintele batranei.
- V-am spus, au fost doi...mereu sunt doi...unul tanara...iar de celalalt Angel...eu n-am apucat sa reactionez...mai mult surprinsa...cazusem la pamant, noroc ca a venit ea...nu, nu cred ca si-au dat seama cine e...nu si-a folosit puterile si e putin posibil sa stie ca le are...cu un cutit...da, ma asteapta sa ii fac un ceai...ai dreptate am stat cam mult, ar trebuii sa ma intorc...”Intelegand ca discutia se apropie de sfarsit, Marga o lua cu pasi usori spre usa bucatariei. Nu avea timp sa iasa asa ca facu stanga imprejur si se prefacu ca deabia intra in bucatarie.
- Sunteti ok doamna? Ati plecat de ceva vreme si vroiam sa vad daca nu vi s-a facut cumva rau.
- Ce m-am speriat! Nu e frumos sa te strcori asa in spatele oamenilor. Am o varsta, as putea face un stop cardiac, sau un accident vascular.
- Sincer m-as mira. Ok, hai sa nu ne mai ascundem dupa deget. Stiu ca nu esti ce pretinzi dar inca nu stiu ce esti. In schimb e destul de clar ca tu stii cine sunt eu, la dracu, se pare ca stii mai multre despre mine decat stiu eu.
- Hai ca esti socata...nimeni nu trebuie sa treaca prin asa ceva. Hai bea un ceai ca deja incepi sa vorbesti aiureli...
- Ca sa scurtam preludiul...am auzit mica ta conversatie cu ibricul. Am auzit destul cat sa stiu sigur ca nu mi s-a parut. Acum ca se vede pe fata ta ca ai inteles ca nu e cazul sa ne mai prefacem spune tot, fara retineri.
- Pai e forte mult de spus. Nu stiu de unde sa incep... Nu stiu daca esti pregatita sa auzi tot...
- Avem toata noaptea la dispozitie. Plus timpul de dupa ce ma intorc de la spital, in fiecare zi. Si asa nu dau astia nici un film bun la televizor.