miercuri, 18 noiembrie 2009

Ne vedem in gang...

Ziua la spital trecu fara evenimente remarcabile. Raport de garda, operatii, foi de observatie, nimic special...
Marga pleca spre casa dar in fata spitalului dadu nas in nas cu Paul.
- Hei, nu te-am vazut azi, am fost prins in sala toata ziua. Te-am asteptat sa te intreb daca nu ai chef sa mergem la o cafea sau la un suc.
Un zambet larg aparu pe fata Margai dar, in momentul in care se pregatea sa deschida gura si sa raspunda, o prezenta stranie ii capta atentia. Un individ svelt, cu pielea deschisa la culoare si cu niste ochi rosiatici se apropia fara graba de ei cu mainile in buzunare.
" La naiba, un companion al intunericului. Oare m-au gasit sau e intamplare. Oricum, trebuie sa scap de Paulsi asta repede. Nu pot sa il implic in asa ceva."
- Auzi, zise Marga zambetul pierindu-i subit, nu stiu ce e in capul tau dar am impresia ca te intreci cu gluma. Doar pentru ca am acceptat sa mergem ieri la film nu inseamna ca ma poti agasa zilnic cu invitatii. Am plecat. Te caut eu cand am chef. Pa.
Si zicand asta, Marga se intoarse pe calcaie si porni in directia unei alei perpendiculare pe directia de mers a companionului. Cu coada ochiului il vazu pe acesta ca isi schimba si el traiectoria pentru a o urma trecand pe langa Paul care ramasese in mijlocul drumului fara sa inteleaga ce se intamplase.
"Bun, Paul e in siguranta. Acum sa vad cum ies eu din asta."
Aleea dadu in alta alee si apoi in alta. In fata se deschidea un gang intre doua blocuri, locul perfect pentru o ambuscada. "Oricum urmarirea trebuia sa ia sfarsit. Nu pot sa ma duc cu el acasa, nu de la prima intalnire. Bine ca macar am putere sa glumesc."
Dupa cum banuise, dupa primii zece pasi in gang, un al doilea companion ii bloca drumul. Arunca o privire peste umar sa se convinga de ceva ce stia deja. Nu avea cum sa iasa fara lupta. Ambele iesiri erau blocate si cei doi companioni se apropiau de ea in timp ce scoteau din interiorul hainei ceea ce parea a un pumnal cu lama incovoiata. Marga baga mainile in buzunar in cautarea unei arme care evident nu era acolo. Se uita pe jos, nimic. In momentul in care cei doi pornira in fuga spre ea cu cutitele pregatite sa loveasca, Marga isi aminti ca la plecarea din spital "subtilizase" un bisturiu cu care vroia sa exerseze pentru operatia de a doua zi. Baga mana in geanta si cu agilitatea unui om antrenat lansa bisturiul in directia primului atacator. Acesta nefiind pregatit sa fie atacat primi lama direct in gat impleticindu-se si pravalindu-se peste Marga intr-un morman de cenusa. Intre timp al doilea atacator ajunse la ea, iar Marga reusi cu greu sa se fereasca de lama acestuia dar nu mai reusi aceiasi performanta cu pumnul care urma si care izbind-o puternic in fata o trimise la pamant la picoarele companionului. Fara nici o ezitare, acesta ingenunche langa ea si isi aduse lama in dreptul gatului ei. Cand parea ca totul s-a sfarsit, Marga deschise involuntar gura si elibera un strigat atat de puternic incat companionul intunericului fu impins ca de o mana invizibila si propulsat in peretele gangului. Fara sa stea pe ganduri, Marga ridica cutitul cazut si cresta adanc gatul atacatorului. Apoi lesina...
Seara se lasa peste gangul dintre blocuri, peste doua gramajoare de cenusa si peste o tanara ce isi revenea cu greu din lesin.

duminică, 15 noiembrie 2009

Dimineata

Dupa o noapte mult prea scurta pentru oboseala care se adunase din ultimele zile si un dush prea rapid ca sa fie savurat, cafeaua aburinda de pe masa din bucatarie ii paru Margai o mana cereasca. Un zambet ii lumina fata cand se gandi ca exista beneficii substantiale in noul statut de nepoata recent adoptat. Doamna Corbu nu numai ca ii facuse cafeaua dar ii pregatise si micul dejun: omleta cu cascaval si bucati de sunca.
In timp ce se minuna de o bucata de cascaval topit care parea ca vrea sa se intinda la nesfarsit refuzand sa se rupa, Marga observa un post-it pe vaza din fata farfuriei. "Buna dimineta nepoata. Imi cer scuze daca omleta nu e pe gustul tau dar cum inca nu iti cunosc preferintele culinare am ales ceva clasic. Eu a trebuit sa plec pana la posta sa rezolv ceva. Lasa-l pe Angel sa iasa afara inainte sa pleci. O zi buna la munca. Bunica". Un val de simpatie pentru batranica o cuprinse pe Marga care se ridica in picioare si fara sa fi terminat de mestecat se apuca sa caute un pix. Lua un post-it si scrise pe el: "Multumesc mult pentru omleta si pentru cafea. Ambele au fost foarte bune si foarte bine venite. Sa aveti o zi buna si dumneavoastra. Ne vedem dupa amiaza. Nepoata", apoi il lipi pe aceiasi vaza de pe masa.
Stranse vasele si le puse in masina de spalat, isi lua haina din cuier, deschise larg usa si incepu sa il pisaie pe Angel. Acesta nu intarzie sa apara si dupa ce mieuna scurt in semn de salut iesi pe usa si din doua salturi ajunse pe gard. Marga inchise usa dupa ea si incuie de doua ori fiecare yala. In drum spre poarta o pufni rasul cand il vazu pe Angel cum defila pe muchia gardului.
- Hai ca plec linistita. Casa e pe maini bune...sau ma rog...pe labute bune... Sa ai o zi buna Angel. Ai grija sa nu te bagi in buclucuri.
Drumul spre spital il gasi destul de usor mai ales ca inainte de culcare studiase pe internet harta orasului si se interesase cum ajunge cel mai usor si cu ce. Metroul 5 statii si apoi inca doua cu autobuzul.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

In sfarsit acasa...

Marga intra in casa si inchise cu grija usa fara sa faca prea mult zgomot. Nu vroia sa o trezeasca pe doamna Corbu, noua ei bunica, in eventualitatea in care aceasta dormea. Evident ca doamna corbu nu dormea, statea la bucatarie si se conversa cu ibricul.
- Buna seara bunico, buna seara voce masculina din ibric!
- Buna Marga, ai venit la fix, spuse doamna Corbu cu un zambet cald pe fata. Domnul Decimus tocmai intreba de tine de pe fundul ibricului.
- Bine ai venit domnisoara Cosasu! Sper ca te-ai distrat bine in seara asta, te asteapta o saptamana destul de incarcata. O sa aflii toate detaliile din dosarul de pe masa. Acum ca ai facut cunostinta cu companionii intunericului nu avem de ce sa mai pierdem timpul. Vroiam sa iti lasam o perioada de acomodare dar se pare ca "amicii" nostrii aveau alte planuri pentru tine. Planuri pe care din fericicre ai reusit sa le dejoci cu succes. Din pacate inca nu am putut afla cum au stiut de venirea ta dar inca cercetam. Probabil unul din hibrizi a simtit anomalia din timpul trecerii tale in lumea asta.
- Da, si eu ma bucur ca am reusit sa scapam cu viata desi cred ca mi-ar fi placut sa stiu cu ce am deaface inainte sa se intample. O sa citesc dosarul maine dupa ce vin de la spital daca nu e prea tarziu. O sa il citesc cu atentie in speranta ca o sa imi clarifice o parte din dileme. Stiti, sunt cam confuza acum...prea multe lucruri pe care nu le-am invatat la scoala...
- E de inteles. Retine, orice nelamurire mai ai dupa citirea dosarului o sa te ajute doamna Corbu sa o lamuresti. Acum te rog sa ne scuzi dar avem de terminat o conversatie mai personala. Mergi sa te odihnesti...meriti.
- Multumesc domnule profesor, asta am sa fac. Noapte buna!
- Noapte buna si tie domnisoara Cosasu si nu uita ca Ministerul se bazeaza pe tine.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Piata Mare...8:30

Taxiul opri in fata Teatrului National. In timp ce Marga platea, usa taxiului se deschise si o mana se intinse spre ea.
- 20:29... Sincer nu ma asteptam. N-as fi zis ca esti genul punctual. Ma surprinzi.
- Buna Paul. Nici eu n-as fi zis ca esti genul care vine cu flori la prima intalnire...surprinzator...
- Aaa, buna...Mda, se pare ca nu le-am ascuns destul de bine la spate. Poftim. Am vrut sa iti iau un singur fir, dar am vazut buchetul asta si nu am putut sa ma abtin.
- Hmmm, flori de camp... Da-te aproape sa iti spun un secret... Sunt preferatele mele.
Si imediat dupa ce ii spopti asta la ureche, buzele Margai se lipira de obrazul fin, proaspat barbierit, al lui Paul. Un val de caldura il strabatu pe acesta si o noanta de rosu intens se stabili pe fata proaspat pupata. Paul trase o injuratura in gand pentru ca ura cand propriul lui corp il dadea de gol in asa hal si incerca sa schimbe subiectul cat mai repede.
- Cinematograful e la doua strazi de aici. Nu stiu daca ai mai fos...cinema Victoria...
- Am fost de mult de tot, parca in alta viata...
- Am luat bilete la "O saptama de vis", e o comedie romantica cica... asa scria pe site. E cu un tip care se duce in vacanta si...
- Hey!!! Vrei sa imi povesteti filmul sau sa il vedem?!?
- Scuze. M-a luat valul. Hai sa intram.
In holul cinematografului era aglomeratie mare. Aparent era premiera filmului si lumea se imbulzea sa vada pentru ce a luat trei oscaruri.
- Vrei ceva de mancare, de baut?
- Popcorn mediu si un pahar mare cu ice tea de lamaie, dar fac eu cinste.
- E, si tu acum...eu te-am invitat...
- Tu m-ai invitat la film. Eu te invit la suc si popcorn.
- Cum as putea eu sa refuz asa un zambet?!?
Filmul nu era unul deosebit. O poveste clasica a unui tanar plecat in concediu care intalneste o fata, se indragostesc, ea face o prostie, el se supara si pleaca, dupa doua luni ea nu mai poate de dorul lui si pleaca dupa el, se gasesc, se casatoresc si traiesc fericiti pana la generic...
Dupa film, Paul se oferi sa o conduca pe Marga pana acasa dar aceasta il refuza politcos.
- Esti dragut dar n-are sens. Oricum iau taxiul. Ne vedem maine dimineata la spital. Sa ai o seara buna si o noapte pe masura.
- Multumesc la fel. Ne vedem maine. Pa.
Si taxiul pleca din fata Teatrului National...

vineri, 4 septembrie 2009

Dus pe bune...

Masina opri in fata unei vile cu o gradina mare plina de flori. Prin dreapta casei se intrezarea o alee pietruita care ducea la piscina.
Marga deschise portiera si cobori.
- Am ajuns? Asta e?
- Da domnisoara. Asta e. Nu va place?
- A, ba da... zise Marga si se uita aparent incantata si admirativ de jur imprejur. Doar ca sunt un pic grabita...
- Da, inteleg...dusul...
- Da, dusul... si rosind, Marga, se grabi spre portbagaj si insfacandu-si valiza intra grabita in casa.
Isi arunca valiza pe canapeaua din sufragerie si observa in trecere ca incaperea in care intrase se deschidea printr-o usa de sticla spre o terasa mare din spatele casei. Deschise valiza si incepu sa insire toata garderoba pe manerele canapelei. Dupa 10 minute de privit, se hotari sa opteze pentru o rochita vaporoasa de vara...nici prea serioasa...nici prea provocatoare...exact cum trebuie pentru prima intalnire.
Bucuroasa de alegerea facuta se intoarse spre restul casei si observa ca tinerii care le condusesera pana aici plecasera si ca in urma lor ramasesera doar bagajele, doamna Corbu si cusca lui Angel. Cusca avea usita deschisa semn ca Angel fusese eliberat si ca acum probabil explora noua casa.
Doamna Corbu se uita la ea si ii spuse pe un ton sagalnic:
-Nepotica, acum ca te-ai linistit si te-ai hotarat cu ce te imbraci, nu crezi ca ar fi cazul sa faci si dusul ala? Doar nu te duci asa transpirata la intalnire?!?
- Fix in dus ma duc...apropo...unde e baia?
- Una sus, una jos...cum intrii in dreapta.
Marga pasi la inceput nesigura, apoi din ce in ce mai hotarata spre baia de la parter. In mod normal s-ar fi dus la cea de la etaj pentru a vedea ce mai e si pe acolo, dar acum nu avea nici timpul nici starea pentru explorari.
La nici un minut dupa ce iesi din dus telefonul suna.
- Buna, scuze ca a durat mai mult dar am zis sa ai timp. Nu vreau sa fiu stresant. Plus ca am incercat sa fac rezervare online la film si am avut ceva probleme cu netul, dar am reusit pana la urma.
- Pai si cum facem?
- Filmul e la ora 9. Vin sa te iau la 8 si 10?
- E, nu e nevoie. Ne intalnim undeva in oras. Oricum n-as sti sa iti explic unde stau. M-am mutat recent si nu am apucat sa invat numele strazilor.
- Ok. La 8 jumate in piata mare in fata la teatru. Adica daca e bine si pt tine...
- E foarte bine. Ne vedem acolo. Pa!
- Da, ne vedem. Pa si tie!
Timpul in care rochita fusese imbracata ar fi intrat cu siguranta in cartea recordurilor daca ar fi fost cineva acolo sa observa. Inima Margai batea cu putere in momentul in care usa se inchise in urma ei. Nu apuca sa faca doi pasi ca usa se deschise din nou si din ea o striga noua ei bunica:
- Alooo, unde pleci asa? Nu zici pa, nimic?
- Scuze, nu sunt obisnuita sa dau raportul cuiva...ma grabeam...scuze...la revedere...
- Ia hartia asta. Ti-am scris aici adresa la care sa te aduca taxiul cand te intorci. Desi eram curioasa sa vad cum ajungi inapoi fara sa ai adresa... A, si ti-am chemat si un taxi ca sa ajungi la timp.
- Multumesc mult! Ai grija, s-ar putea sa ma obisnuiesc repede cu grija asta de bunica.
Rase si se urca in taxiul care tocmai trasese in fata ei.
- Buna seara. In piata mare in fata teatrului, va rog!

marți, 25 august 2009

Si seara deabia incepe...

Usa de la lift se deschise si Marga pasii in holul blocului. Usa de la apartamentul doamnei Corbu era larg deschisa iar in mijlocul ei statea Angel. Cand o vazu pe Marga, acesta se intoarse si pasi inauntru, fluturandu-si coada in semn de invitatie.
- Doamna Corbu...usa era deschisa si am intrat... Doamna Corbu...sunteti acasa?
Marga parasi holul apartamentului si intra in sufragerie. Lipsa proprietarei ii creea o senzatie tare neplacuta si un gol imens in stomac. "Oare unde o fi femeia asta? Usa deschisa...ea nu raspunde... Sper ca nu a patit ceva..."
- Buna draga mea! Aoleu, te-am speriat. Scuze, impachetam niste lucruri in graba si eram concentrata pe ce fac. Nu te-am auzit intrand.
- Saru' mana. Nu-i nimic. Am strigat si cand am vazut ca nu raspundeti mi-am facut griji... Dar ce impachetati? Ca vad ca a-ti umplut doua valize deja. Plecati in vacanta?!?
- A, nu... Ma mut!
- Va mutati???
- De fapt, ne mutam. Si eu si tu si Angel. Ceea ce s-a intamplat aici nu a trecut neobservat in randurile Companionilor Intunecati. E foarte probabil sa trimita alti asasini in seara asta si crede-ma de data asta or sa vina mai bine pregatiti. Am avut noroc ca nu se asteptau sa apari tu. De fapt ei credeau ca eu sunt tu. Offf, ma uit la tine si vad ca nu mai pricepi nimic. Lasa, povestim la o cana cu ceai. Acum mergi la tine si strange strictul necesar. Intr-o ora vine o masina sa ne ia.
- In regula. Ma duc sa strang cate ceva...
- Vezi sa iei cu tine ghiveciul de pe geamul din bucatarie, vaza din sufragerie si cutia cu betisoare de urechi din baie...
- Mi-e teama si sa intreb de ce...asa ca nu o sa o fac acum...intreb la ceai...
Intr-o ora, amandoua erau gata de drum. Cu o valiza intr-o mana, cu ghiveciul la sub brat si cu o cusca in care statea Angel in cealalta mana, Marga cobora treptele din fata blocului. Chiar in momentul acela o masina opri in fata ei. Din ea coborara doi tineri solizi imbracati de strada. Unul din ei se apropie de ele si intreba aproape soptit:
- Doamna Corbu si domnisoara Cosasu?
- Da...
- Va rog sa poftiti in masina. Da-ti-mi bagajele si urcati.
Batrana se sui in fata langa sofer iar Marga pe bancheta din spate langa cel care le ajutase cu bagajele.
- Nu avem mult de mers. In 10 minute suntem acolo. Sper sa va placa noua casa. Pentru siguranta dumneavostra, Ministerul a decis sa locuiti impreuna intr-o vila la marginea orasului. De azi inainte, doamna Corbu va fi bunica dumneavoastra domnisoara Cosasu. Aveti un dosar pe masa din bucatarie cu noi instructiuni.
Telefonul Margai incepu sa sune. Se uita la ceas si vazu ca era 6 fix. "Auci, asta e sigur Paul. Ce-i zic? Nu pot sa vorbesc acum cu el..." Se intoarse spre tanarul din dreapta ei si zise:
- Fa ca dusul! Te rog...
Tanarul paru putin contrariat, dar se supuse incercand sa imite cat de bine putea apa susurand.
- Alo, lasa-ma sa ghicesc...Paul...
- Da, m-ai prins. Uite ce vroi...
- Paul scuza-ma dar sunt in dus si nu te aud prea bine. Poti sa ma suni in 15 minute?
- Sigur...dus placut! Ne auzim in 15 minute.
- Ok. Merci. Pa.
Vadit jenata, se intoarse iar spre tanarul din dreapta ei:
- Multumesc. Poti sa te opresti acum.

duminică, 23 august 2009

Stop cardiac si film...

-Te-ai descurcat de minune, Marga. Sincer mi-ai intrecut asteptarile. Nici o ezitare, nici o greseala... parca ai face asta de ani de zile. Rar lucru la un rezident.
-Multumesc domnule Doctor Tomescu...
-Andrei. Pana trecem de usile alea sunt Andrei, ai uitat?
- Ati..ai...spus in sala esti Andrei...am iesit din sala si am crezut ca...
- Ok, scuze...in blocul operator sunt Andrei. Hai fugi si te spala si apoi mergi in treaba ta. Azi nu mai operam nimic. A, s-ar putea sa te caute Paul...mi-a soptit o asistenta ca il interesa cat mai dureaza operatia...si cu mine nu are treaba...daca intelegi ce vreau sa zic...
Andrei ii facu cu ochiul Margai si incepu sa isi dea jos halatul de sala si sa se spele pe maini. Marga ii urma exemplul si dupa ce isi lua la revedere de la el se indrepta spre lift pentru a se duce pe sectie. Nu ca ar mai fi avut treaba pe acolo...dar incoltise ceva in ea cand ii pomenise Andrei de Paul. Oare asa o fi? Pentru ea intrebase? "Si liftul asta care nu mai vine... Marga pe scari cu tine ca nu iti prinde rau exercitiul!"
Pe sectie era forfota mare. Asistentele alergau in toate partile, medicul de garda se indrepta grabit spre un salon cu defibrilatorul dupa el, iar infirmierele se chinuiau sa prinda un lift.
Marga se repezi spre salonul cu pricina si ajunsa in usa il vazu pe doctorul de garda cum defibrila un pacient asistat de Paul. Isi dadu seama ca ceva nu merese bine dupa operatie si ca pacientul facuse un stop cardiac. Rasufla oarecum usurata sa vada ca nu era pacientul lor. Un brancardier o ruga sa se dea la o parte din usa si ea executa mecanic. Era uimita de detasarea cu care se uita la intreaga scena. Brancardierul muta pacientul pe targa si insotit de medic si de asistenta porni in viteza spre lift. Cu siguranta il duceau in sectia de reanimare. Marga se trezi deabia cand il vazu pe Paul ca trece pe langa ea.
- M-ai cautat? il intreba ea.
- Nu stiu, se poate...scuze nu am timp acum...vorbim cand ma intorc din reanimare.
"Ok, cat de proasta sa fiu sa ma gasesc sa fac conversatie acum. Pacientul moare pe targa si mie imi arde de flirturi. Ma duc sa completez in dosar protocolul operator si apoi plec acasa. Inca mai am lucruri de lamurit cu doamna Corbu."
Marga deschise usa salii de raport pregatita sa se indrepte spre lift cand dadu nas in nas cu Paul.
- Hei, mai esti inca aici?!? Ce bine. Vroiam sa vorbesc ceva cu tine dar am fost prins cu toata nebunia asta si imi era teama ca ai plecat deja.
- Am mai avut de scris ceva. S-a intamplat ceva?
- A, nu, nimic de genul asta. Vroiam sa te intreb daca nu ai vrea sa iesim la un film in seara asta. cred ca ne-ar prinde bine amandurora, dupa ziua de azi...
- Wow, nu stiu ce sa zic...
- E ok daca nu vrei... probabil ai alt program... am zis si eu sa intreb...
- Stai, ho... N-am zis ca nu merg. Vroiam sa zic ca m-ai luat prin surprindere. Te-ai gandit si la ce film? Sau la ce ora?
- Pai ma gandeam sa mergem la o comedie undeva pe la 7-8. N-am apucat sa ma uit la ce filme sunt. Era doar o idee inca.
- Ok. Hai la 8 sa apuc sa ajung si eu acasa sa ma spal si sa ma schimb. Cat despre film...ma las pe mana ta. Mi-a venit liftul. Ne auzim la 6 la un telefon sa imi zici ce si cum...
- Perfect, doar ca nu am numarul tau...
- Uita-te in condica de prezenta. Langa nume e trecut si numarul de mobil pentru cazuri de urgenta.
Si usa de la lift se inchise fara zgomot.