Lectia de istorie

- Bun... incearca sa faci abstractie de tot ce stii despre minister si despre lumea de dincolo pentru ca acum 4507 ani lucrurile nu stateau de loc asa. Atunci lumea de dincolo era impartita in bine si rau, in Iad si Rai. Fiecare din cele doua parti avea un lider care era reales odata la 1000 de ani. Pamantenii ii stiau sub un nume generic: Dumnezeu pentru Rai si Satana pentru Iad. Era mai comod asa. Iadul si Raiul erau mereu in razboi si se luptau mai ales pentru sufletele celor plecati dintre cei vii. Iadul cauta pacate fiecarui suflet si incerca sa le incarcereze pe vecie in cazane cu smoala fierbinte pe cand raiul promova ideea ca orice om se poate schimba si isi poate remedia pacatele in alta viata. Lupta asta a inceput atunci cand Cain, fiul lui Adam si al Evei l-a ucis cu sange rece pe fratele sau Abel. Sufletul lui Cain a fost miza primei dispute. Pe vremea aia insa totul se rezolva mult mai simplu. Fiecare facea o lista cu lucruri bune si cu lucruri rele pe care le faptuise persoana respectiva in viata, se adunau si unde erau mai multe acolo mergea. Bun in Rai-rau in Iad. Simplu...
Marga, care statuse pana acum si ascultase chircita intr-un fotoliu nu mai putu sa se abtina si o intrerupse pe batrana:
- Pai si cum de nu scrie nimic despre asta in nici o carte de istorie? Am citit sute si nu exista nici macar o referire...
- Ajungem si acolo, draga mea...rabdare... Unde ramasesem?
- La imparteala dupa fapte...bun in Rai, rau in Iad...
- Asa, da...acolo eram. Ok. Deci, asta cum am spus era acum foarte multi ani in urma. In vremurile mai apropiate se ajunsese la lupte in arena si tot felul de jocuri barbare la care sufletele trebuiau sa ia parte ca sa poata merge intr-o parte sau alta. Uneori jocurile acestea se terminau cu remiza si sufletul ramanea suspendat intre cele doua lumi, neputand intra in nici una din ele. Acele suflete erau din pacate pierdute pentru totdeauna. Acum 4507 ani insa, cei doi conducatori al Iadului si al Raiului s-au intalnit pe ascuns si au convenit ca aceasta situatie nu avantajeaza pe nimeni. S-au gandit ce sa faca si au gasit ca cea mai buna solutie ar fi o fuziune. Sa nu mai existe doua lumi ci doar una singura. Lumea de dupa. Au complotat in secret si au gasit o formula de guvernare noua in care fiecare isi avea rolul lui bine stabilit. Pacatosii aveau meseriile murdare, cei fara de pacat pe cele mai placute. S-a stabilit formarea unui guvern care sa cuprinda atat demoni cat si arhangheli si care sa formeze un pachet de legi nou adaptat noii lumi.
- Asta fiind guvernul cum il stim noi acum?
- Da, in mare da... S-au mai schimbat unele lucruri, dar cam asta e. Si prima decizie a acestui guvern a fost sa se arda toate cartile care pomeneau de vechea randuire si sa se refaca in concordanta cu realitatea actuala pentru a preveni o eventuala revenire la vechile obiceiuri. Actul a fost facut public si aproape toti cei din lumea de dincolo au fost de acord cu schimbarea. Unii insa au format o miscare de rezistenta la care au aderat si ingeri si demoni. Aceasta miscare de rezistenta s-a autointitulat "Companionii Intunericului" si luptau pentru pastrarea vechilor legi. Din fericire au fost capturati cu totii. Din nefericire, noul regim care era unul pacifist nu a putut da o sentinta de executare a rebvelilor si a poruncit ca acestia sa fie izgoniti in lumea celor vii. Ce nu stia guvernul era ca o data izgoniti acolo, acestia nu treceau la statutul de muritori, ba chiar isi pastrau unele din puteri. In anii care au trecut, Companionii Intunericului si-au incrucisat genele dand nastere unei noi specii de hibrizi. Nici ingeri, nici demoni. Nici muritori, nici nemuritori. Ma rog, muritori sunt dupa cum ai vazut si tu in seara asta...dar nu mor de batranete...
- Foarte interesant... Ieri nu as fi crezut o vorba, dar dupa cele intamplate azi, nu am nici un dubiu ca tot ce imi povestesti e adevarat. As mai sta sa aud si restul povestii, dar in doua ore trebuie sa fiu la spital. Ma duc sa imi fac un dus, sa mai beau o cafea si sa ma pregatesc. Dupa munca vin direct la tine.
- E bine asa. Te astept. Eu intre timp o sa ma odihnesc.
- Ai grija sa incui bine usa...nu o sa mai fiu aici sa te salvez.
- Hehe, pot sa imi port de grija de obicei. Acum m-au luat prin surprindere...asta nu se va mai intampla.
Marga zambi si murmura un "noapte buna" din varful buzelor inainte sa iasa pe usa de la apartamentul doamnei Corbu.

Confesiune

Noaptea se anunta lunga si solicitanta. Marga o lasase pe batranica de vis-a-vis sa isi puna ordine in ganduri si se duse la ea in apartament sa isi faca o cafea. Observa ca in graba in care plecase lasase usa deschisa dar nu isi facea nici un fel de griji. Dupa evenimentele de mai devreme, ce se mai putea intampla?
Ciudat, la baie se auzea apa curgand iar Marga era ferm convinsa ca nu o lasase deschisa. De altfel nici nu avea cum, sarise din pat si se dusese direct la vecina fara sa treaca pe la baie. Intra si il gasi pe Angel in cada cu capul bagat sub jetul de apa, frecandu-si frenetic botul cu labutele. Firisoare de sange se mai vedeau inca amestecate in apa care curgea de pe blana lui Angel.
- Eroul meu... Hai sa te ajut... spuse Marga si apropiindu-se de cada incepu sa il spele bland pe Angel. Acesta incepu sa toarca usor si cand simti ca nu mai avea nici o urma de sange pe blanita, sari din cada si se scutura improscand toata baia cu stropi de apa.
- Adevarul e ca as avea si eu nevoie de un dus, de unul rece.
Dupa ce iesi de la dus si isi savura cafeaua, Marga hotari ca e momentul sa afle ce avea vecina ei de povestit.
- M-am intors...
- Bine ai venit. Ia un loc Marga si hai sa incepem.
- Pai hai sa incepem prin a face cunostinta, desi e clar ca dumneavoastra stiti deja cine sunt.
- Numele meu e Lavinia Corbu...cel putin in lumea asta... Ca si tine lucrez pentru minister si ca si tine am o misune aici. Nu intamplator suntem vecine. Eu trebuia sa am grija de tine. Sa ii tin departe de tine pe Companionii Intunericului, adica pe aia doi de m-ai salvat tu de ei. Ma rog...nu sunt doar aia doi. Mai sunt multi altii ca ei. Dar ca sa intelegi trebuie sa facem un pic de istorie, de genul care nu se preda la scoala...

Ibricul de ceai

Cadavrele celor doi tineri disparusera de vreo douazeci de minute si lasasera in urma doar niste pete sangerii. Marga statea sprijinita de un perete si incerca sa rememoreze ce s-a intamplat din clipa in care a intrat pe usa vecinei de palier.
Imediat dupa lupta Angel disparuse in timp ce ea se chinuia sa o readuca pe sarmana babuta in simtiri. O ajutase sa se ridice si dupa cateva minute de tacere, babuta pleca la bucatarie sa faca un ceai. De atunci in mintea Margai rula neincetat acelasi film. Urletele, cutitul de bucatarie, usa intredeschisa, tanarul aplecat peste trupul vecinei, lovitura, icnetul de durere, al doilea tanar, Angel... Si mereu cand filmul ajungea in acest moment, Marga realiza ca Angel nu mai e in preajma si incepea sa isi faca griji in partile privinta lui. Nu isi dadea seama ce era, dar ceva o tine pe loc desi sufletul ii spunea ca ar trebui sa plece in cautarea lui. Poate ca era gandul ca batranica ar putea fi inca in pericol, poate ca era socul de dupa lupta sau poate era doar promisiunea unui eai cald si a unor explicatii...
Filmul se opri brusc. “Da, babuta ar putea avea niste explicatii. A fost mult prea calma dupa atac ca sa presupun ca nu stie nimic. Nimeni nu trece printr-o experienta ca asta fara sa ramana marcat.” Era marcata ea, o fosta cosasa. Ea care cunoscuse moartea, ea care fusese moartea...”
Clar, babuta stia ceva. Dar orice stia asta nu includea si faptul ca facutul unui ceai nu iti ia 30 de minute. Cu pasi inca nesiguri, Marga se indrepta spre usa de la bucatarie care ramasese deschisa. Trecu pragul si isi gasi vecina aplecata deasupra aragazului privind atenta in ibricul in care apa pentru ceai bolborosea aruncand stropi fierbinti in toate partile. Poate totusi batrana a fost si ea afectata, gandi Marga in timp ce se apropia de vecina ei spre a o intreba daca totul e in regula.
Cand sa deschida gura, Marga realiza ca vecina ei nu doar se uita fix in ibric ci si vorbea cu ibricul...sau cu cineva din ibric... Profitand de faptul ca batrana nu parea sa fi sesizat prezenta ei in bucatarie, Marga se apropie pana reusi sa desluseasca din cuvintele batranei.
- V-am spus, au fost doi...mereu sunt doi...unul tanara...iar de celalalt Angel...eu n-am apucat sa reactionez...mai mult surprinsa...cazusem la pamant, noroc ca a venit ea...nu, nu cred ca si-au dat seama cine e...nu si-a folosit puterile si e putin posibil sa stie ca le are...cu un cutit...da, ma asteapta sa ii fac un ceai...ai dreptate am stat cam mult, ar trebuii sa ma intorc...”Intelegand ca discutia se apropie de sfarsit, Marga o lua cu pasi usori spre usa bucatariei. Nu avea timp sa iasa asa ca facu stanga imprejur si se prefacu ca deabia intra in bucatarie.
- Sunteti ok doamna? Ati plecat de ceva vreme si vroiam sa vad daca nu vi s-a facut cumva rau.
- Ce m-am speriat! Nu e frumos sa te strcori asa in spatele oamenilor. Am o varsta, as putea face un stop cardiac, sau un accident vascular.
- Sincer m-as mira. Ok, hai sa nu ne mai ascundem dupa deget. Stiu ca nu esti ce pretinzi dar inca nu stiu ce esti. In schimb e destul de clar ca tu stii cine sunt eu, la dracu, se pare ca stii mai multre despre mine decat stiu eu.
- Hai ca esti socata...nimeni nu trebuie sa treaca prin asa ceva. Hai bea un ceai ca deja incepi sa vorbesti aiureli...
- Ca sa scurtam preludiul...am auzit mica ta conversatie cu ibricul. Am auzit destul cat sa stiu sigur ca nu mi s-a parut. Acum ca se vede pe fata ta ca ai inteles ca nu e cazul sa ne mai prefacem spune tot, fara retineri.
- Pai e forte mult de spus. Nu stiu de unde sa incep... Nu stiu daca esti pregatita sa auzi tot...
- Avem toata noaptea la dispozitie. Plus timpul de dupa ce ma intorc de la spital, in fiecare zi. Si asa nu dau astia nici un film bun la televizor.

Musafiri nepoftiti

Zgomot mult... forfota...rasete...cadere...ingerii cad...ingerii mor...accidente...sange...coasa...liste...lacrimi...minister...dosar...poza...cautare...tipat...tipat disperat...
Rigora sarii din pat leoarca de transpiratie. Cosmarele se repetau in fiecare seara de la "trecere" dar niciunul nu fusese atat de intense.
Tipatul din vis se prelungea in realitate, era realitate. Rigora isi dadu seama ca venea din apartamentul invecinat. Cineva acolo era in pericol si striga dupa ajutor.
Rigora sarii din pat cu fata contorsionata de furie. Se repezi inspre usa cu narile frematand de nervi. in drum apuca un cutit de pe masa si deschise usa de la intrare.
Pe culoar era liniste. Camasa de noapte care in mod normal ar fi facut-o sa para irezistibil de sexy flutura in curentul de pe hol aruncand asupra ei un aer mistic de amazoana.
Impinse usor cu piciorul usa intredeschisa de la apartamentul vecinei si pregati lama pentru atac.
O senzatie stranie o rascolea. Parca altcineva pusese stapanire pe corpul ei. Ce-i drept stia ca de vina e adrenalina si faptul ca in lumea cealalta fuse "cosasa", nimic altceva decat o unealta a mortii, dar nu se astepta sa reactioneze asa in lumea asta.
Tranti la perete usa de la sufragerie si un fior pe sira spinarii o facu sa scape cutitul din mana.
Pe podea statea chircita o batrana care deabia mai rasufla. Deasupra ei statea aplecat un tanar aratos care emana un miros de cadavru amestecat cu arome de parfum fin.
Realizand ca e privit isi abandona victima si se ridica in picioare cu fata spre Rigora. Un zambet larg si oarecum tamp scoase la iveala doua randuri de dinti ascutiti ca niste pumnale.
Rigora se lasa brusc in jos, ridica cutitul si rostogolindu-se ajunse fata in fata cu tanarul intrus. Acesta nu se feri si nici nu ataca. O bala incepu sa i se prelinga din coltul gurii semn ca o percepea pe Rigora mai mult ca pe ceva apetisant decat ca pe o amenintare.
Cutitul luci si se infipse pana la prasele in gatul tanarului. Corpul se prabusi la pamant si lovi cu zgomot surd podeaua. Tot ce se mai auzea era un geamat greu perceptibil si galgaitul sangelui ce tasnea pe langa lama cutitului.
Sunetul unor pasi grabiti razbatu din dormitor. Un al doilea tanar isi facu aparitia, la fel de frumos si imprastiind aceiasi duhoare parfumata. Acesta privi la Rigora, apoi la cadavrul colegului lui evaluand situatia. Cand in sfarsit privirea i se bloca pe Rigora, aceasta cauta deja o noua arma. Gasi intr-un final o vaza pe care o sparse si pastra in mana un ciob lung si ascutit.
Era prea tarziu. Tanarul ii intuise miscarile si se repezise asupra ei imobilizandu-i bana cu ciobul care se infipse adanc in palma Rigorei.
Gura tanarului se deschise dezvelind aceiasi dinti ascutiti. Se apropie de fata Rigorei pregatita sa ii dea sarutul mortii.
Rigora inchise ochii si isi dadu seama ca involuntar, mentalul ei striga dupa ajutor. Si nu fara raspuns. Ajutorul veni sub cea mai stranie infatisare.
O sageata neagra il dobora pe tanar pe jos si deabia atunci observa Rigora ca sageata fusese defapt nimeni altul decat Angel care statea acum pe pieptul tanarului cu coltii adanc infipti in beregata acestuia.

Seara la TV

In sfarsit acasa. Angel o intampina la usa miorlaind prietenos semn ca ii simtitse lipsa. Castronul de mancare era gol si fusese impins pana la usa frigiderului.
- Ce s-a intamplat? N-ai putut sa deschizi usa sau nu te-ai decis ce plic sa alegi? Hai, ia sa vedem cine castiga azi? zise Marga chicotind in timp ce deshidea frigiderul. Mielul, iepurele sau vitelul?
O senzatie de curent ii strabatu mana dreapta si scapa involuntar din ea plicul de Happy Wiskers cu iepure. Marga isi masa mana dreapta cu cea stanga in timp ce in minte injura conditia umana.
- Ei, asta e. A cazut pe jos, a castigat. Comentarii???
Si cum evident Angel nu avea nimic de comentat cand era vorba de mancare, isi primi portiasi se retrase langa castronul lui.
Marga se duse in sufragerie si se arunca extenuata pe canapea si isi dadu drumu la televizor. Si-ar fi pus si ceva de baut dar ii era prea lene. Aceiasi lene o impiedica si sa mai intinda mana dupa telecomanda pentru a schimba postul. Televizorul se deschisese pe un canal de stiri unde un reporter relata de la o greva.
Atipi si se cufunda intr-un somn fara vise din care sari ca arsa cand auzi niste tipete pline de disperare amestecata cu durere. Trecura cateva secunde pana sa isi dea seama ca zgomotul era de la televizor. Se petrecuse un accident groaznic pe autostrada catre mare. Soferul unei masini nu a observat o groapa din carosabil si a fost aruncat perpendicular pe sensul de mers. Alte sase masini s-au izbit de prima rezultand un haos general.
Cineva filmase cu telefonul mobil momentele imediat de dupa accident si filmul rula acum intr-o fereastra in dreapta ecranului.
Atentia ii fu distrasa de la film cand auzi numele spitalului la care fusese ea repartizata. Se pare ca pe langa cei cinci morti mai erau si doi raniti grav iar unul dintre ei fusese dus la ea la spital.
Asadar Ministerul isi vedea de treaba si fara ea...

Raportul de garda

Marga rontaia niste covrigei cand il vazu pe Bisturiu ca se apropie de ea.
- Vrei?
- Nu multumesc, nu mi-e prea bine. Am emotii mari. Stiu ca nu e primul spital in care intru sau prima sectie sau primul modul de rezidentiat dar asa patesc de fiecare data. Ma emotionez ca un boboc in fata primului exament din facultate. Maine o sa fiu OK. Acum insa imi tremura mainile si nu pot sa fac nimic bine. Sunt agitat si cred ca am si tensiunea mare acum. Sora mea insa e foarte calma de fiecare data. I se potriveste de minune numele de Morfina. Da, si e foarte pricepu...
- Aloooo, te-ai defectat? Nu te mai poti opri din vorbit? S-a ars un circuit?
- Te rog sa il scuzi, zise amuzata Morfina care se apropiase de ei intre timp. E pe fond nervos. Pana maine ii trece. Acum hai sa intram la raportul de garda ca s-au strans toti medicii. Doar noi lipsim. Halal impresie ce facem in prima zi.
- Paul unde e?
- A intrat deja in sala de raport.
Camera in care se tinea raportul era destul de incapatoare. 14 scaune erau insirate in jurul unei mese ovale de culoarea oului de rata. Din ele mai era liber doar unu. Paul se ridica si ii ceda locul Margai apoi ii indica Morfinei sa ia loc pe scaunul ramas liber.
Raportul se desfasura fara prea mari incidente. Profesorul Sutaru ii prezenta medicilor si le ura bun venit pe sectie apoi se intoarse cu privirea catre dosarele de pe masa si incepu sa discute cu medicii despre starea pacientilor.
Mintea Margai alerga printre diagnostice si foi de observatie, printre programari la sala de operatie si tratamente medicamentoase... Doar cand auzi vocea Profesorului rostind cuvantul rezidenti redeveni atenta.
- Consider ca o zi de acomodare e suficienta asa ca de maine rezidentii or sa intre in sala cu noi. Pe Paul o sa il iau cu mine iar pe restul ii trageti la sorti... Glumeam. Anca o sa lucreze cu Morfina, Doina cu Bisturiu si Andrei cu Marga. Bun, acum ca am stabilit ce si cum...hai la joaca.

Bisturiu si Morfina

Gatul il simtea intepenit. Probabil ca dormise stramb si acum gatul nu mai vroia sa se intoarca spre stanga. O durea.
Holurile spitalului pline de miros de medicamente ii amintea de vremea in care opera zi de zi. Atunci nici nu mai baga de seama aroma specifica de spital. Era un robot care nu mai stia nimic decat munca si casa...si uneori munca devenea casa.
Ajunse la etajul 7 si se indrepta spre un tanar in halat alb care statea pe hol.
- Buna. Scuze ca te deranjez. Sunt noua rezidenta si ma intrebam daca sti cu cine trebuie sa vorbesc...sau unde il gasesc pe seful de sectie.
- Buna. Sefu e in biroul din fata, dar nu te deranja sa te duci...e ocupat acum. Am vorbit cu asistenta sefa si a zis sa asteptam aici. Aparent suntem patru rezidenti noi. Eu, tu si presupun ca dupa moaca cei doi care au intrat pe sectie acum. Apropo, eu sunt Paul.
- Marga. Incantata de cunostinta.
Isi zambira si se intoarsera spre noii veniti care se apropiasera indeajuns pentru a fi salutati. Erau un baiat si o fata. Aveau nasul covoiat, sprancene groase, tenul tuciuriu si ochii negrii ca taciunele. Se vedea de la o posta ca sunt frati.
- Buna, spuse Marga pasind in intampinarea celor doi. Eu sunt Marga si el este Paul. Se pare ca modulul asta suntem colegi.
- Salut, replica baiatul tuciuriu. Eu sunt...Bisturiu si ea e sora mea Morfina. Si nu, nu e o gluma. Asa ne-au zis parintii nostrii. De cand ne-am nascut s-au hotarat sa ne dea la medicina.
Paul nu se putu abtine si comenta zambind:
- Presupun ca e mai bine decat sa va fi spus Semafor si Intersectia...sau...
Dar nu mai apuca sa termine ce avea de zis ca usa de la biroul sefului de sectie se deschise. Din birou iesi un barbat pe la 60 de ani, cu parul carunt si cu riduri sapate adanc pe frunte. Trecu pe langa ei si fara sa le arunce nici o privire la spuse:
- Urmati-ma. Numele meu e Anton Sutaru. Nu torn beton asa ca fara glume. Cat timp sunteti aici o sa imi raspundeti doar mie. Ati fost alesi sa va faceti rezidentiatul aici datorita rezultatelor voastre deosebite, asa ca nu ma dezamagiti. Acum hai sa facem vizita.