Pisicuta...zat...

Dimineata veni ca o raza de soare dupa o noapte plina de vise sumbre in care aceleasi imagini idioate se alternau obsesiv. Ochi rosii pe o piele alba, pumnale incovoiate si incrustate cu doua rubine care se transformau in doi ochi rosii pe o piele alba... o balta de sange, un tipat, un val de energie o fulgerare de lama pe un gat alb si doi stropi de sange improscati pe zid...doi stropi de sange care se transformau in doi ochi rosii pe o piele alba...

- Buna dimineata Marga.
Voce necunoscuta, fata necunoscuta...la ea in dormitor...pericol...asta suna in capul Margai in timp ce sarea din pat prin partea opusa personajului si se uita disperata dupa o arma. Injura in gand faptul ca inainte sa adoarma nu isi luase ceva taios langa ea, dar era asa de obosita ca abandonase ideea constienta fiine ca orice efort in plus i-ar fi secat complet puterile si ar fi adormit pe podea.
- Stai linistita. Imi cer scuze ca te-am speriat. Sunt prieten.
- Ok...sa zicem...ceine esti si ce cauti in camera mea.
- Pai...am zis ca trebuie cineva sa stea langa tine mai ales ca toata noaptea te-ai zvarcolit in pat si ai vorbit. Nu ma intreba ce, ca nu am inteles. Iar in ceea ce priveste identitatea mea...n-am glumit cand am zis ca sunt prieten. Sunt Angel. Motanul. Acum hai jos ca ne asteapta bunica. Avem multe de vorbit. Te las sa faci un dus si sa te schimbi si te astept la micul dejun in bucatarie.
Cand termina de vorbit se intorse pe calcaie si o lua spre usa. Marga ramasese impietrita nevenind sa isi creada ochilor si urechilor. Adica tanarul acela frumusel, de culoarea abanosului era Angel? Adica motanul ei isi putea schimba forma...sau de fapt omul din fata ei isi putea schimba forma in motan...neee nu se poate...inca visa...
- Auzi...Angel...poti sa ma ciupesti ca am impresia ca visez inca...
Tanarul se oprii si expuse doua randuri de dinti albi perlati care contrastau cu negul pielii. Ranji pana ajunse langa ea si o ciupi de mana.
- Aaaaa, aloooo am zis sa ma ciupesti nu sa imi rupi mana...
- Uf, scuze...intotdeauna cand imi schimb forma am nevoie de o perioada sa ma adaptez la noile puteri. Nu mi-am dat seama ca strang atat de tare...si nici ca esti asa de sensibila...
Se intoarse iar pe calcaie si porni inspre usa.
- Auzi Angel...
- Da.
- Hai zat...
Si in acelasi timp Marga arunca spre el un prosop pe care il culesese de langa pat.
Amandoi pufnira in ras.

Drum de seara cu cadere la asternut...

Drumul spre casa fu unul anevoios si Marga avu nevoie de toata forta ramasa pentru a-l strabate. In plus de asta a trebuit sa suporte si privirile dispretuitoare ale oamenilor de pe strada care se uitau la ea ca la un om beat...si toata lumea stie ca nu te uiti frumos la o femeie beata...
Deabia cand ajunse la metru apuca sa isi traga un pic sufletul. Avusese noroc. Scaunul de langa usa pe care se urcase era liber asa ca se aseza si se odihni cateva minute.
Poarta curtii se deschise cu un scartait care cu alta ocazie nici nu i-ar fi atras atentia Margai dar care acum o zgaria pe creier. Partea mai proasta e ca acelasi scartait ii mai zgarie o data creieul si cand poarta se inchise in urma ei.
Marga intra in casa si se trantii pe canapeaua din sufragerie. Isi privi hainele murdare si sfasiate pe alocuri si incerca sa rememoreze ce s-a intamplat. In acel moment intra in camera cu zambetul pe buze doamna Corbu. In fata unui asemenea peisaj, zambetul pierii instant si locul ii fu luat de o expresie de sincera ingrijorare.
- Ce s-a intamplat draga mea? Esti bine? Cine ti-a facut asta?
- Buna seara bunico... Acum sunt bine... Doi companioni ai intunericului... M-au asteptat cand am iesit de la spital. Probabil stiu unde lucrez. M-au atras pe o alee si m-au atacat. Deabia am reusit sa scap cu vi...
- Stai asa...cum adica te-au atras? Ce ai cautat sa te duci dupa ei? Trebuie sa ramai printre oameni unde e mai putin probabil sa te atace.
- Bunica, eram cu Paul, colegul meu de la spital cu care am iesit ieri seara. N-am vrut sa il implic. Am incercat doar sa il protejez desi cred ca i-am cam ranit sentimentele...am fost cam dura cu el...dar vazusem un companion si Paul nu se mai dadea plecat...
- Stai linistita ai facut ce trebuia. Ai dreptate. Oamenii de rand nu trebuie prinsi in "jocurile noastre". Si cum ai reusit sa scapi?
- Nu stiu nici eu prea bine. Am reusit sa il omor pe unul cu un bisturiu pe care il aveam in geanta iar la al doilea...la al doilea ...am tipat... Dar nu a fost un tipat obisnuit...a fost ca un val de energie...l-am trimis zburand prin aer pana in zideul de vis-a-vis...si cat era buimac l-am omorat... Dar nu stiu cum am facut...imi era asa de frica...
- Mda...vad ca ai inceput sa iti descoperi talentele singura. Frica a accelerat procesul. Teoretic nu puteai sa faci asta asa de curand.
- Poftim? Ce talente?
- Ok...ora de poveste... Cand ne facem trecerea inapoi in lumea asta "primim" un set de abilitati. Abilitatile astea sunt unice pt fiecare si nu avem cum sa le stim pana nu ies la suprafata. In mod normal dureaza mai mult pana se dezvolta si incepi se le descoperi...dar se pare ca la tine incep sa iasa la suprafata de nevoie. Asta e un lucru bun. Lucrul rau e ca atacurile au inceput si ele mai devreme decat ne-am asteptat.
- Pai si cum pot sa imi folosesc abilitatile daca nu mi le stiu?
- Aici e putin mai complicat... Abilitatile se arata cand vor ele. Tot ce putem face este sa le antrenam si sa le cultivam o data ce s-au aratat. Si in plus de asta trebuie sa incepem antrenamentul tau fizic. Trebuie sa inveti sa te lupti corp la corp si sa folosesti armele... Daca au chef sa te atace macar sa fii pregatita pentru ei.
- Ok...de acord cu tot ce zici desi nu sunt convinsa ca inteleg tot la ora asta. Dar as putea sa incep cu cateva ore de somn? Ma simt epuizata. Maine dimineata o sa sun la spital sa le spun ca nu ma simt bine si ca nu ajung. O sa avem toata ziua sa vorbim de antrenamente si de puteri si abilitati si Superman si Xena si mai cine vrei tu...ok?
- Da draga mea, sigur ca e "ok". Hai fugi la culcare. Maine dimineata vreau sa iti prezint un prieten vechi. Noapte buna.
- Noapte buna bunico...

Ne vedem in gang...

Ziua la spital trecu fara evenimente remarcabile. Raport de garda, operatii, foi de observatie, nimic special...
Marga pleca spre casa dar in fata spitalului dadu nas in nas cu Paul.
- Hei, nu te-am vazut azi, am fost prins in sala toata ziua. Te-am asteptat sa te intreb daca nu ai chef sa mergem la o cafea sau la un suc.
Un zambet larg aparu pe fata Margai dar, in momentul in care se pregatea sa deschida gura si sa raspunda, o prezenta stranie ii capta atentia. Un individ svelt, cu pielea deschisa la culoare si cu niste ochi rosiatici se apropia fara graba de ei cu mainile in buzunare.
" La naiba, un companion al intunericului. Oare m-au gasit sau e intamplare. Oricum, trebuie sa scap de Paulsi asta repede. Nu pot sa il implic in asa ceva."
- Auzi, zise Marga zambetul pierindu-i subit, nu stiu ce e in capul tau dar am impresia ca te intreci cu gluma. Doar pentru ca am acceptat sa mergem ieri la film nu inseamna ca ma poti agasa zilnic cu invitatii. Am plecat. Te caut eu cand am chef. Pa.
Si zicand asta, Marga se intoarse pe calcaie si porni in directia unei alei perpendiculare pe directia de mers a companionului. Cu coada ochiului il vazu pe acesta ca isi schimba si el traiectoria pentru a o urma trecand pe langa Paul care ramasese in mijlocul drumului fara sa inteleaga ce se intamplase.
"Bun, Paul e in siguranta. Acum sa vad cum ies eu din asta."
Aleea dadu in alta alee si apoi in alta. In fata se deschidea un gang intre doua blocuri, locul perfect pentru o ambuscada. "Oricum urmarirea trebuia sa ia sfarsit. Nu pot sa ma duc cu el acasa, nu de la prima intalnire. Bine ca macar am putere sa glumesc."
Dupa cum banuise, dupa primii zece pasi in gang, un al doilea companion ii bloca drumul. Arunca o privire peste umar sa se convinga de ceva ce stia deja. Nu avea cum sa iasa fara lupta. Ambele iesiri erau blocate si cei doi companioni se apropiau de ea in timp ce scoteau din interiorul hainei ceea ce parea a un pumnal cu lama incovoiata. Marga baga mainile in buzunar in cautarea unei arme care evident nu era acolo. Se uita pe jos, nimic. In momentul in care cei doi pornira in fuga spre ea cu cutitele pregatite sa loveasca, Marga isi aminti ca la plecarea din spital "subtilizase" un bisturiu cu care vroia sa exerseze pentru operatia de a doua zi. Baga mana in geanta si cu agilitatea unui om antrenat lansa bisturiul in directia primului atacator. Acesta nefiind pregatit sa fie atacat primi lama direct in gat impleticindu-se si pravalindu-se peste Marga intr-un morman de cenusa. Intre timp al doilea atacator ajunse la ea, iar Marga reusi cu greu sa se fereasca de lama acestuia dar nu mai reusi aceiasi performanta cu pumnul care urma si care izbind-o puternic in fata o trimise la pamant la picoarele companionului. Fara nici o ezitare, acesta ingenunche langa ea si isi aduse lama in dreptul gatului ei. Cand parea ca totul s-a sfarsit, Marga deschise involuntar gura si elibera un strigat atat de puternic incat companionul intunericului fu impins ca de o mana invizibila si propulsat in peretele gangului. Fara sa stea pe ganduri, Marga ridica cutitul cazut si cresta adanc gatul atacatorului. Apoi lesina...
Seara se lasa peste gangul dintre blocuri, peste doua gramajoare de cenusa si peste o tanara ce isi revenea cu greu din lesin.

Dimineata

Dupa o noapte mult prea scurta pentru oboseala care se adunase din ultimele zile si un dush prea rapid ca sa fie savurat, cafeaua aburinda de pe masa din bucatarie ii paru Margai o mana cereasca. Un zambet ii lumina fata cand se gandi ca exista beneficii substantiale in noul statut de nepoata recent adoptat. Doamna Corbu nu numai ca ii facuse cafeaua dar ii pregatise si micul dejun: omleta cu cascaval si bucati de sunca.
In timp ce se minuna de o bucata de cascaval topit care parea ca vrea sa se intinda la nesfarsit refuzand sa se rupa, Marga observa un post-it pe vaza din fata farfuriei. "Buna dimineta nepoata. Imi cer scuze daca omleta nu e pe gustul tau dar cum inca nu iti cunosc preferintele culinare am ales ceva clasic. Eu a trebuit sa plec pana la posta sa rezolv ceva. Lasa-l pe Angel sa iasa afara inainte sa pleci. O zi buna la munca. Bunica". Un val de simpatie pentru batranica o cuprinse pe Marga care se ridica in picioare si fara sa fi terminat de mestecat se apuca sa caute un pix. Lua un post-it si scrise pe el: "Multumesc mult pentru omleta si pentru cafea. Ambele au fost foarte bune si foarte bine venite. Sa aveti o zi buna si dumneavoastra. Ne vedem dupa amiaza. Nepoata", apoi il lipi pe aceiasi vaza de pe masa.
Stranse vasele si le puse in masina de spalat, isi lua haina din cuier, deschise larg usa si incepu sa il pisaie pe Angel. Acesta nu intarzie sa apara si dupa ce mieuna scurt in semn de salut iesi pe usa si din doua salturi ajunse pe gard. Marga inchise usa dupa ea si incuie de doua ori fiecare yala. In drum spre poarta o pufni rasul cand il vazu pe Angel cum defila pe muchia gardului.
- Hai ca plec linistita. Casa e pe maini bune...sau ma rog...pe labute bune... Sa ai o zi buna Angel. Ai grija sa nu te bagi in buclucuri.
Drumul spre spital il gasi destul de usor mai ales ca inainte de culcare studiase pe internet harta orasului si se interesase cum ajunge cel mai usor si cu ce. Metroul 5 statii si apoi inca doua cu autobuzul.

In sfarsit acasa...

Marga intra in casa si inchise cu grija usa fara sa faca prea mult zgomot. Nu vroia sa o trezeasca pe doamna Corbu, noua ei bunica, in eventualitatea in care aceasta dormea. Evident ca doamna corbu nu dormea, statea la bucatarie si se conversa cu ibricul.
- Buna seara bunico, buna seara voce masculina din ibric!
- Buna Marga, ai venit la fix, spuse doamna Corbu cu un zambet cald pe fata. Domnul Decimus tocmai intreba de tine de pe fundul ibricului.
- Bine ai venit domnisoara Cosasu! Sper ca te-ai distrat bine in seara asta, te asteapta o saptamana destul de incarcata. O sa aflii toate detaliile din dosarul de pe masa. Acum ca ai facut cunostinta cu companionii intunericului nu avem de ce sa mai pierdem timpul. Vroiam sa iti lasam o perioada de acomodare dar se pare ca "amicii" nostrii aveau alte planuri pentru tine. Planuri pe care din fericicre ai reusit sa le dejoci cu succes. Din pacate inca nu am putut afla cum au stiut de venirea ta dar inca cercetam. Probabil unul din hibrizi a simtit anomalia din timpul trecerii tale in lumea asta.
- Da, si eu ma bucur ca am reusit sa scapam cu viata desi cred ca mi-ar fi placut sa stiu cu ce am deaface inainte sa se intample. O sa citesc dosarul maine dupa ce vin de la spital daca nu e prea tarziu. O sa il citesc cu atentie in speranta ca o sa imi clarifice o parte din dileme. Stiti, sunt cam confuza acum...prea multe lucruri pe care nu le-am invatat la scoala...
- E de inteles. Retine, orice nelamurire mai ai dupa citirea dosarului o sa te ajute doamna Corbu sa o lamuresti. Acum te rog sa ne scuzi dar avem de terminat o conversatie mai personala. Mergi sa te odihnesti...meriti.
- Multumesc domnule profesor, asta am sa fac. Noapte buna!
- Noapte buna si tie domnisoara Cosasu si nu uita ca Ministerul se bazeaza pe tine.

Piata Mare...8:30

Taxiul opri in fata Teatrului National. In timp ce Marga platea, usa taxiului se deschise si o mana se intinse spre ea.
- 20:29... Sincer nu ma asteptam. N-as fi zis ca esti genul punctual. Ma surprinzi.
- Buna Paul. Nici eu n-as fi zis ca esti genul care vine cu flori la prima intalnire...surprinzator...
- Aaa, buna...Mda, se pare ca nu le-am ascuns destul de bine la spate. Poftim. Am vrut sa iti iau un singur fir, dar am vazut buchetul asta si nu am putut sa ma abtin.
- Hmmm, flori de camp... Da-te aproape sa iti spun un secret... Sunt preferatele mele.
Si imediat dupa ce ii spopti asta la ureche, buzele Margai se lipira de obrazul fin, proaspat barbierit, al lui Paul. Un val de caldura il strabatu pe acesta si o noanta de rosu intens se stabili pe fata proaspat pupata. Paul trase o injuratura in gand pentru ca ura cand propriul lui corp il dadea de gol in asa hal si incerca sa schimbe subiectul cat mai repede.
- Cinematograful e la doua strazi de aici. Nu stiu daca ai mai fos...cinema Victoria...
- Am fost de mult de tot, parca in alta viata...
- Am luat bilete la "O saptama de vis", e o comedie romantica cica... asa scria pe site. E cu un tip care se duce in vacanta si...
- Hey!!! Vrei sa imi povesteti filmul sau sa il vedem?!?
- Scuze. M-a luat valul. Hai sa intram.
In holul cinematografului era aglomeratie mare. Aparent era premiera filmului si lumea se imbulzea sa vada pentru ce a luat trei oscaruri.
- Vrei ceva de mancare, de baut?
- Popcorn mediu si un pahar mare cu ice tea de lamaie, dar fac eu cinste.
- E, si tu acum...eu te-am invitat...
- Tu m-ai invitat la film. Eu te invit la suc si popcorn.
- Cum as putea eu sa refuz asa un zambet?!?
Filmul nu era unul deosebit. O poveste clasica a unui tanar plecat in concediu care intalneste o fata, se indragostesc, ea face o prostie, el se supara si pleaca, dupa doua luni ea nu mai poate de dorul lui si pleaca dupa el, se gasesc, se casatoresc si traiesc fericiti pana la generic...
Dupa film, Paul se oferi sa o conduca pe Marga pana acasa dar aceasta il refuza politcos.
- Esti dragut dar n-are sens. Oricum iau taxiul. Ne vedem maine dimineata la spital. Sa ai o seara buna si o noapte pe masura.
- Multumesc la fel. Ne vedem maine. Pa.
Si taxiul pleca din fata Teatrului National...

Dus pe bune...

Masina opri in fata unei vile cu o gradina mare plina de flori. Prin dreapta casei se intrezarea o alee pietruita care ducea la piscina.

Marga deschise portiera si cobori.

- Am ajuns? Asta e?

- Da domnisoara. Asta e. Nu va place?

- A, ba da... zise Marga si se uita aparent incantata si admirativ de jur imprejur. Doar ca sunt un pic grabita...

- Da, inteleg...dusul...

- Da, dusul... si rosind, Marga, se grabi spre portbagaj si insfacandu-si valiza intra grabita in casa.

Isi arunca valiza pe canapeaua din sufragerie si observa in trecere ca incaperea in care intrase se deschidea printr-o usa de sticla spre o terasa mare din spatele casei. Deschise valiza si incepu sa insire toata garderoba pe manerele canapelei. Dupa 10 minute de privit, se hotari sa opteze pentru o rochita vaporoasa de vara...nici prea serioasa...nici prea provocatoare...exact cum trebuie pentru prima intalnire.

Bucuroasa de alegerea facuta se intoarse spre restul casei si observa ca tinerii care le condusesera pana aici plecasera si ca in urma lor ramasesera doar bagajele, doamna Corbu si cusca lui Angel. Cusca avea usita deschisa semn ca Angel fusese eliberat si ca acum probabil explora noua casa.

Doamna Corbu se uita la ea si ii spuse pe un ton sagalnic:

-Nepotica, acum ca te-ai linistit si te-ai hotarat cu ce te imbraci, nu crezi ca ar fi cazul sa faci si dusul ala? Doar nu te duci asa transpirata la intalnire?!?

- Fix in dus ma duc...apropo...unde e baia?

- Una sus, una jos...cum intrii in dreapta.

Marga pasi la inceput nesigura, apoi din ce in ce mai hotarata spre baia de la parter. In mod normal s-ar fi dus la cea de la etaj pentru a vedea ce mai e si pe acolo, dar acum nu avea nici timpul nici starea pentru explorari.

La nici un minut dupa ce iesi din dus telefonul suna.

- Buna, scuze ca a durat mai mult dar am zis sa ai timp. Nu vreau sa fiu stresant. Plus ca am incercat sa fac rezervare online la film si am avut ceva probleme cu netul, dar am reusit pana la urma.

- Pai si cum facem?

- Filmul e la ora 9. Vin sa te iau la 8 si 10?

- E, nu e nevoie. Ne intalnim undeva in oras. Oricum n-as sti sa iti explic unde stau. M-am mutat recent si nu am apucat sa invat numele strazilor.

- Ok. La 8 jumate in piata mare in fata la teatru. Adica daca e bine si pt tine...

- E foarte bine. Ne vedem acolo. Pa!

- Da, ne vedem. Pa si tie!

Timpul in care rochita fusese imbracata ar fi intrat cu siguranta in cartea recordurilor daca ar fi fost cineva acolo sa observa. Inima Margai batea cu putere in momentul in care usa se inchise in urma ei. Nu apuca sa faca doi pasi ca usa se deschise din nou si din ea o striga noua ei bunica:

- Alooo, unde pleci asa? Nu zici pa, nimic?

- Scuze, nu sunt obisnuita sa dau raportul cuiva...ma grabeam...scuze...la revedere...

- Ia hartia asta. Ti-am scris aici adresa la care sa te aduca taxiul cand te intorci. Desi eram curioasa sa vad cum ajungi inapoi fara sa ai adresa... A, si ti-am chemat si un taxi ca sa ajungi la timp.

- Multumesc mult! Ai grija, s-ar putea sa ma obisnuiesc repede cu grija asta de bunica.

Rase si se urca in taxiul care tocmai trasese in fata ei.

- Buna seara. In piata mare in fata teatrului, va rog!