Pa dosar

Seara o gasi pe Marga citind ultimele file din dosarul de la Minister. Il citise deja de trei ori in ultimele doua zile si decise ca ce nu i-a ramas pana acum in cap, nici nu ii va ramane. Il lasa pe masa de la bucatarie, se ridica si se intinse zgomotos.

Angel isi facu aparitia si se alinta printre picioarele ei. Apoi o conduse miorlaind la frigider in speranta ca va primi ceva de mancare. Marga deschise frigiderul si lua un plic de Happy Wiskers cu miel si un iaurt cu capsuni pentru ea. Ii puse lui Angel mancarea in castronul cel nou apoi isi lua o lingurita din sertarul bufetului si se aseza la masa. Trase dosarul in fata ei si se apuca sa manance lent din iaurt.

Nu o mai interesa continutul dosarului ci modul in care avea sa dispara. Dupa calculele ei, cele 48 de ore aveau sa expire in urmatoarele cinci minute.

La a treia lingurita de iaurt, evenimentul se petrecu. O flacara albastra inghiti dosarul pentru o fractiune de secunda si lasa in urma ei o dara de cenusa. O pala de vant venita de nicaieri spulbera cenusa de pe masa eliminand astfel orice urma a existentei dosarului.

Angel care parce simtise valul de energie ce strabatuse camera o fixase cu privirea pe Marga parca incercand sa afle din privirea ei ce se intamplase.

-N-ai tu treaba. Hai termina de papat si sa mergem la culcare. Mai avem doar o zi de trandavit si apoi la munca cu noi.

Afara la aer

Aer...aer si libertate... Marga iesi pe usa blocului si dadu de niste alei placute, nici prea late, nici prea inguste, incadrate de garduri vii. Cu fiecare pas muschii se incordau mai tare amintindu-i de cum era sa traiesti. Brusc ii veni un chef nebun sa isi incerce noul corp. Ignora faptul ca era pe tocuri si o luo la fuga pe aleile intortocheate. Stanga, dreapta, dreapta, stanga, drept, stang, drept... Se opri numai cand in fata ei aparu o gaura in gardul viu. Nu era prea mare dar destul cat sa se intrezareasca prin ea iarba frageda de un verde intens. Se apropie usor, parca sa nu sperie firele de iarba cu prezenta ei, si se strecura abil prin gard. Se descalta si facu cativa pasi prin iarba ce inca mai pastra amintirea stropilor de roua. Era o senzatie placuta, racoroasa. O senzatie cum nu mai experimentase de prea mult timp.
Se uita spre pamantul moale si izbucni in ras. Isi vazu hainele "moderne" si isi aminti de ce iesise din casa. Isi nota in minte ca trebuie sa isi ia si o pereche de incaltari sport si un training. O sa alerge zilnic pe aleile cu gard verde. Asa o sa se mentine in forma si o sa se si bucure de noul ei corp.
Isi amintea fiecare strada din Bucuresti pe care fusese in viata anterioara, ba chiar constata ca ii erau cunoscute si unele strazi pe care nu calcase niciodata. Dar asta nu i se parea ciudat. Stia ca in momentul trecerii luase cu ea un bagaj mare de cunostinte...si nu toate ale ei.
Intra in primul magazin cu haine ce ii iesi in drum si fara prea mult efort ochii cateva haine care ii placeau. Le proba, umplu doua sacose si plati cu cardul. Stia ca nu are limita de credit, scria in dosar.
Magazin dupa magazin, raft dupa raft, umeras dupa umeras, Marga reusi sa adune sapte sacose pline cu haine, doua cu pantofi si una cu produse cosmetice. In drumul spre casa nu se putu abtine sa nu intre intr-un Pet Shop si sa ii cumpere lui Angel un castron colorat pentru mancare. Doar era noul ei prieten si vecin de apartament.

Identitate noua

Nume: Cosasu
Prenume: Marga
Data nasterii: 13-IV-1978
Locul nasterii: Bucuresti
Stare civila: necasatorita
Adresa: Str. Decadentei nr. 274, Bl. N4, Sc. B, Et.2, Ap.30
Telefon fix...
Telefon mobil...
bla...bla...bla...
Animal de companie: Angel
Cand citi numele pisicii, Marga (pentru ca acesta este numele ei de acum inainte) pufni in ras improscand pe peretii bucatariei gura de cafea pe care tocmai o sorbise. Ironiile se tineau lant...era nascuta pe 13, statea pe strada Decadentei, avea o pisica neagra numita Angel...oare ce mai urmeaza? Oricum, era clar, cineva isi pusese imaginatia la contributie pentru a nu o lasa nici o clipa sa uite de unde a venit.
Culoarea preferata: gri
Floarea preferata: iris
bla...bla...bla...
Deja erau prea multe informatii. Avea nevoie de o gura de aer, avea nevoie sa vada oameni, sa socializeze, sa schimbe macar doua cuvinte cu cineva care nu fusese mort de curand.
Merse in dormitor si deschise sifonierul. Dezastru. Persoana care se ocupase de achizitionarea vestimentatiei ei probabil ca a trait undeva pe la inceputul anilor '70...intr-o grota. Hainele erau toate numai culori inchise, rochii lungi, camasi de dantela si fuste mult sub genunchi.
Nu, nu, nu...asa ceva nu se poate. Cum sa se imbrace ea asa...pe cine a omorat?!? E clar, se cere o sesiune de cumparaturi.
Zis si facut. Alese cu greu niste haine din sifonier, se imbraca, isi puse o pereche de pantofi evident negrii, isi lua geanta dupa ce verifica prezenta portufelului si a cardurilor aferente, insfaca din yala cheile si iesi intr-un final pe usa.

Mic dejun in doi

Lumina puternica trecea printre vergelele jaluzelei alergand jucausa pe chipul ei obosit. Rigora, vadit deranjata din somnul ei fara vise, deschise ochii si ii inchise imediat la loc. Lumina era deranjanta. Dupa cateva incercari reusi sa tina ochii deschisi. Privi in jur si vazu ca se afla intr-o camera mare zugravita in nuante calde de verde. In fata patului cu baldachin statea un cufar frumos sculptat. In dreapta era un sifonier din lemn masiv cu doua oglinzi generoase iar in stanga se afla usa spre hol si o masuta de machiaj. Pe taburetul din fata masutei statea aceiasi pisica neagra pe care o vazuse in toiul noptii, imediat dupa trecere.
Vazand ca a fost observata si ca noua ei stapana se trezise, pisica facu un salt gratios si ateriza pe plapuma pufoasa cu care era invelita Rigora.
Privi pisica cu atentie si ramase uimita de contrastul dintre blana neagra ca smoala si ochii galbeni in care se putea citi istetimea felinei. Intinse mana sa o mangaie iar pisica veni in intampinarea ei torcand placut.
Dupa cateva minute de harjoneala, pisica facu inca un salt si ateriza in cadrul usii ce ducea spre hol. Mieuna si pleca agale in directia in care banuia Rigora ca se afla bucataria.
- Asadar ti-e foame..bine... ce-i drept ar merge un mic dejun si o cafea. Da, o cafea mare cu doua linguri de inghetata de vanilie, cu frisca si cu fistic pisat.
Deschise frigiderul si il gasi ticsit cu de toate. Ii spusesera cei de la Minister ca o asteapta o casa dotata cu tot ce ii trebuie, dar nu se gandise ca va gasi si frigiderul plin cu ce ii placea ei. Pe una din policioarele de pe interiorul usii stateau aliniate pliculete de Happy Wiskers din diferite tipuri de carne.
- Ia sa vedem ce papi tu azi? spuse Rigora uitandu-se jucaus spre pisica. Avem ton, miel cu mazare, vitel cu mor...(un mieunat puternic o intrerupse in mijlocul cuvantului) ...covi... Ma, da stiu ca nu o duci rau. Ok, vitel sa fie.
Desfacu plicul si se indrepta spre castronul asezat sub geam. In drum zari dosarul de pe masa. Era dosarul despre care ii povestisera cei din Minister. Dosarul cu toate datele despre noua ei viata.
Trebuia sa il citeasca...dar dupa micul dejun...la o cafea...

Trecerea

Un junghi ii strafulgera locul unde candva ii batea inima. Transpiratii calde si reci se alternau cu o viteza mult prea mare. Toti muschii ii tremurau si antrenau in dansul lor oasele, cartilagiile, pielea si chiar si patul care incepuse sa se miste pe parchetul lucios din cauza vibratiilor. Camera se invartea, tamplele ii zvacneau iar ochii incercau din toate puterile sa isi paraseasca orbitele.
Primul gand al Rigorei fu ca viseaza. Ca are unul din nenumaratele ei cosmaruri, dar in niciunul nu aparea imbracata in muschi si piele, nu avea ochi si nici inima. Si atunci o lovi...era trecerea. Sufletul ei era trimis inapoi in lumea celor vii.
Cu toata durerea ce o apasa si cu toata ameteala ce nu-i dadea pace, avea totusi senzatia ca gandirea inca ii functioneaza coerent.
Brusc totul inceta; durerea, ameteala, tremuratul, transpiratiile, tot. Simti ca ceva e in neregula, ca ceva rau s-a intamplat sau ca urmeaza sa se intample.
O mana o prinse de umar si o intoarse brutal. Simti cum ceva o loveste in burta si recunoscu conturul unui picior incaltat cu un bocanc de armata. Pe brate ii aparura niste santuri adanci ce colcaiau de sange si care se mareau pe masura ce unghiile negre ale unei maini osoase o loveau cu putere.
Realiza ca era prinsa intre lumi, in locul in care erau exilati cei ce nu se mai puteau intoarce la viata si care nu reuseau sa se integreze in lumea de dincolo.
O voce cunoscuta isi facu aparitia printre urletele celor ce o loveau.
- Rigora, sunt profesorul Decimus. Imi cer scuze pentru ce se intampla. Am fost intrerupti in mijlocul ritualului de trecere si a trebuit sa asteptam plecarea intrusului. O sa continuam imediat. Trebuie sa rezisti, nu ai de ales...
Si vocea pieri. Din pacate, loviturile nu numai ca nu disparusera o data cu vocea, dar se si intetisera. Acum cineva o tragea de par in timp ce limba ii era smulsa din gura cu o pensa chirurgicala ruginita. Trebuia sa indure, asa cum a spus si Decimus, nu avea de ales. Incerca sa se gandeasca la ceva placut dar nu ii venea nimic in minte. Parca totul ar fi fost sters cu un burete magic. Totul in afara de ceva... Imaginea pozei barbatului cu ochi caprui. Se agata de acea imagine si astepta zambind sa se termine calvarul.
Durerea incepu sa scada, pielea nu ii mai sangera asa de rau, capul nu se mai invartea asa de repede. Si iarasi tacere.
Peste cateva clipe simti atingerea rece a unui asternut de matase pe pielea ei goala. Obrazul si-l simti atins de ceva cald si umed. Dupa cateva minute reusi sa desluseasca in lumina palida din incapere sursa acelei senzatii. O pisica o lingea pe fata.
"O pisica neagra...ironic, nu? Deci trecerea reusise intr-un final."
Lesina...

O ultima noapte

- Buna ziua domnule administrator, Rigora sunt. V-am sunat sa va rog sa ma scoateti de la intretinere.
- Buna Rigora. Ce s-a intamplat? Te muti de la noi din bloc? Te-a deranjat iar vecinul de la 4 cu muzica lui infecta?
- Nu, nimic de genul asta. Am primit un loc de munca mai bun in alta zona si trebuie sa ma mut acolo. E la 4000 de kilometrii de aici si mi-ar fi cam greu sa fac naveta, nu-i asa?
- Hehehehe, da, ar fi cam greu... Bun, am inteles. Si cu ce data vreti sa se faca modificarea?
- Pai cu data de maine. Banii pentru ce mai aveam de plata vi i-am lasat intr-un plic in cutia dumneavoastra postala.
- Da, e ok asa.
- Multumesc. O zi buna in continuare.
- Drum bun si sa nu ne uiti. La revedere.
O oarecare melancolie o cuprinse. In anii petrecuti aici isi facuse cativa prieteni, prieteni pe care acum ii mintise si pe care ii parasea. Dar cu siguranta niciunul din ei nu i-ar fi reprosat nimic daca ar fi aflat adevaratele ei motive de plecare.
Era ora 17:30 cand privirea i se opri pe ceasul de pe peretele bucatariei. Cina era aproape gata asa ca Rigora se se apuca sa-si aseze tacamurile si farfuria pe masa. Era ultima ei seara acolo asa ca era hotarata sa o petreaca cat mai bine. Isi gatise niste peste cu cartofi natur peste care presarase niste patrunjel. Alturi era o sticla de sampanie scumpa desfacuta cu care sa grabeasca pe gat mancarea.
Din sufragerie se auzea cea mai noua melodiea lui Elvis. Era de pe cel de-al treilea album lansat post mortem si se afla de 5 saptamani pe primul loc in topurile celor mai mari posturi de radio din lumea asta. Fredonand intre doua inghitituri simti cum un nou val de melancolie o cuprinde si scutura energic din cap parca pentru a alunga aceasta stare.
Spala vasele, le sterse cu o carpa moale si le puse la locul lor in bufet. Mai aranja una alta prin casa nefiind sigura cand si daca isi va mai revedea lucrurile, se schimba in pijama si se baga in pat.
Auzise despre trecere dar nu o experimentase niciodata...si cica prima data e cel mai rau. Dealtfel multe lucruri se imbunatatesc dupa prima experienta.
Adormi zambind.

Intrebari cu raspuns la dosar

- Buna dimineata domnisoara Mortis. Va rog frumos sa luati un loc. Doriti sa trimit pe cineva dupa o cafea?
- Buna dimineata. Nu, multumesc, am baut deja cam multa.
- In regula, atunci sa incepem. Ne cerem scuze pentru absenta colegilor nostri, dar au de rezolvat o problema urgenta pentru minister si prezenta lor a fost solicitata in alta parte. Oricum, vor fi informati in amanunt de discutia de azi. Deci...ce decizie ati luat?
- Pai... am decis sa accept. Dar as mai avea nevoie de cateva detalii daca se poate.
- Mi-e teama ca nu se poate. Tot ceea ce tebuia sa stiti in momentul asta se afla in dosarul pe care nu ma indoiesc ca l-ati citit cu mare atentie. Orice alte informatii care se vor dovedi necesare sau relevante le veti primi ulterior de la unul din noi.
- Am inteles.
- Bun. Aveti doua zile sa va pregatiti de plecare. Daca trebuie sa anuntati pe cineva unde si de ce plecati, va rugam sa le povestiti ca ati primit un loc de munca mai bine platit undeva foarte departe. Asta e si povestea pe care o va promova ministerul. Din momentul acesta nu vorbiti cu nimeni despre acest proiect, nici macar cu noi. Va rezolvati problemele si asteptati linistita trecerea. Dupa cum ati citit in dosar, acolo, va asteapta o viata noua cu tot ce implica ea. Aveti un apartament complet mobilat, situat la doar 5 minute de centrul orasului, o biblioteca plina cu toate cartile de medicina care v-ar putea interesa, carnet de sofer, masina, prieteni si chiar o pisica. Pe masa din bucatarie va asteapta alt dosar in care aveti notate toate detaliile noii dumneavoastra vieti. Data nasterii, cuoarea preferata, numele pisicii...tot. Aveti doua zile sa memorati dosarul dupa care acesta se va dematerializa. Asta a fost tot. Va doresc o zi buna. Puteti pleca acasa. A, si va recomandam sa va odihniti. Trecerea nu e o experienta tocmai placuta.